Cãutarea Graalului
  Idealul Dulcineei din Toboso, pentru care lupta Don Quijote,  este mai mult “sex-in-armor” hollywoodian, decât cãutarea « Sfântului Graal », þinta cavalerilor rãtãcitori luaþi ca model de „iscusitul hidalgo”. Cavalerul rãtãcitor medieval cãuta valorile în Rãsãrit, chiar înaintea viziunii romaneºti a  poetului Ezra Pound, supranumit „Poets’s Poet” – poetul poeþilor, fie-ne permis a-i  reaminti numele – Nomen Odiosa.  Circumstanþa cã Don Quijote nu pleacã în cãutarea Graalului poate fi consideratã la urma urmelor dovada peremptorie a comportamentului raþional al  “Cavalerului tristei figuri”. De ce? Pentru cã Miguel de Cervantes  ºi toþi spaniolii timpului sãu interesaþi de tematicã  socoteau cã problema Graalului fusese deja rezolvatã. Cu participarea spaniolilor.

  În literatura consacratã acestei teme, istorisirea clasicã  despre ,Cavalerul rãtãcitor plecat în cãutarea Graalului' se înscrie în ciclul arthurian  aflat la intersecþia între mitologia celticã ºi mitologia creºtinã. Þin sã subliniez cã frumuseþea ºi moralitatea legendelor celtice contrazice flagrant  pretenþia  adevãrului  universal acordat de ideologia anti-sãmãnatoristã faimoasei clamãri  despre "pericolul confuziei între etic, estetic ºi etnic". Aceastã aserþiune a criticului literar  Eugen Lovinescu (1881-1943) îl înfuria pe unul dintre legionarii notorii, marele intelectual ezoterist român  Vasile Lovinescu (1905-1984), fiul avocatului Octav Lovinescu,  fratele  amintitului  critic.

  Cel mai mare dintre autorii medievali ai  „romanþului arthurian”, Chrétien de Troyes (a cãrui datã a naºterii nu se cunoaºte, dar despre care se ºtie cã a murit pe la 1185, aºa cã scãdeþi rezonabil câteva decenii) folosea  deja în poemul neterminat  «Le Conte du Graal », compus ori numai înregistrat de istoria literaturii pe la 1180, numele comun  “un graal”. Totuºi, dacã ‘graal’-ul este un cuvânt celtic, ori aparþine limbii franceze vechi, constituie încã subiect de aprinsã dezbatere. Cãci într-o altã interpretare, legenda « Sfântului Graal » s-ar fi nãscut  din sintagma în limba francezã  veche  “sang rial”, --adicã  ‘sânge regal’--, transcrisã  deformat de unii dintre copiºtii medievali ca “san grial”. În fine, Miguel de Cervantes, vechiul luptãtor din bãtãlia pe mare de lângã   Lepanto (1571) condusã  de  amiralul  genovez Andrea Doria,  putea chiar alege între douã  clamãri de Graal regãsit. Numai cea dintâi  variantã era  notatã în cronica spaniolã. Când regele
 Alfonso al VII-lea de  Castilia a cucerit  Almeria de la mauri  în anul 1147, cu ajutorul armat al  genovezilor, ar fi recuperat ºi  “un uaso de piedra esmeralda que era tamanno como una escudiella”, adicã „un vas de piatrã smarald ce era taman ca un potir”. Extaziasmaþi de aceasta dovadã materialã a existentei divinitãþii!  genovezii i-au cerut   regelui   Alfonso al VII-lea  potirul   drept unica lor platã pentru ajutorul la asediu.

  Auzim altã  poveste a Graalului de la  Guillaume de Tyr (1130-1190), arhiepiscop al Tirului cruciaþilor.  Scriind despre Sfântul Potir pe  la 1170,  prelatul  dezvãluie cã "un  vas dintr-un singur  briliant verde, având formã de bol",  ar fi fost gãsit de cruciaþi într-o moschee din Cezarea  (Caesarea) la  anul 1101,  ºi este  vorba aici despre Cezarea de pe coasta Samariei. Sfântul Apostol Pavel a vizitat Cezarea Samariei  atât imediat dupã  iluminarea  lui de cãtre Divinitate, cât ºi în cea de a doua ºi în cea de a treia cãlãtorie misionarã   (Faptele 9:30, 18:22, 21:8).  Genovezii,  gândind cã  Sangraalul era cizelat dintr-un singur mirific  smarald mare, l-au acceptat drept rãscumparare a vieþii musulmanilor din Cezarea, în locul unei sume de bani în monedã. Potirul de smarald a fost trimis ºi pãstrat la catedrala San Lorenzo din Genova. Atunci când Napoleon Bonaparte a cucerit Italia, l-a inclus în prada de rãzboi. În consecinþã, Sfântul Potir aflat în Genova a fost
 expediat  la Paris. Dupa eºecul napoleonian de la Waterloo, Sfântul Potir a fost retrimis în Italia. Un accident de transport, când  potirul s-a spart, a revelat cã  materialul nu era smarald, ci  sticlã verde  de o extraordinarã calitate, fabricatã  de alchimiºti  egipteni, probabil ca în atelierele saitice din delta Nilului. Revelaþia aceasta de dupã  Waterloo a constituit  preþios punct de sprijin pentru masonii din Ordinul Orientului. Vasul cel verde se pãstreazã ºi acum la catedrala din Genova, sub  numele de   Sacro Catino.

  Ori poate mai curând Miguel de Cervantes identifica “Potirul Sfânt” cu  “Santo Cáliz”,  marea cupã dintr-un singur cristal de   agat pãstratã  la catedrala din Valencia. Pe latura pocalului  este gravatã o inscripþionare în araba coranicã. Ciudat, dar pentru spanioli, aceastã veche inscripþionare adãuga veridicitate “Potirului  Sfânt” pãstrat la Valencia.  Cea mai veche referire a cronicarilor spanioli la  “Santo Cáliz” dateazã din 1399. Când vasul de agat a fost obþinut de clericii de la mãnãstirea Martin I de  Aragon, în schimbul unei cupe de aur  foarte banale, de la cineva care nu îi prevestea ºi valoarea simbolicã.  Ajuns la Valencia, i s-a inventat uºor  o legendã : “Santo Cáliz” ar fi fost adus din Ierusalim la Roma chiar de cãtre Sfântul Apostol Petru!

  S-a mai spus ºi cã Graalul ar fi vechiul mit despre Cornucopia (Cornul Abundenþei), revãzut  ºi revizuit de creºtinism.  Domnul Dan Culcer îmi semnaleazã aceastã dovadã în Transilvania. În textul unui  colind, ºi  din aceasta cauzã veridicitatea lui ca mit pentru  Cornucopia sporeºte, este  invocatã „floarea grâului” (sursa abundenþei) dupã invocaþia  „Leroi dai, leroi Doamne!”. Surprinzãtor, apar în acel colind scurt,  ºi aluzii la ‚Drumul mãtãsii’: „Asta-i casa, nus' de casã./  ªi-n mijlocul casiei/ Este-o masã de mãtase;/ ªi-n mijlocul mesiei/  Este un pahar d-aur./  ªi-n toartza paharului/ Scrisã-i raza soarelui;/ ªi-n buza paharului/ Scrisã-i floarea grâului.”  Colindul are  un mesaj  holistic exact din trecut, cu o unitate de  mãsurã vitalã  ºi pentru  prezent. Cãci impactul ambiental produs de poluarea sistemelor industriale  în Europa se mãsoarã diferenþial  acum, dupã 2000 AD, prin paharele  de grâu  pierdute la  creºterea ‚încãrcãrilor poluante din mediu’ !

  Miturile medievale pot fi  analizate ºi cu mijloacele manageriale cele mai noi. Legenda   Graalului  poate fi descompusã    în cinci „nivele de realitate”, identificate prin cinci 'diagramãri Pareto'. Aºa cum legenda ‚Cavalerului Alb’,  ori  ‚the White Kight’,  este folositã  ca nume în managementul modern pentru desemnarea unei anumite strategii de salvare economicã a întreprinderilor cu mari dificultãþi, tot la fel,  în prezent prin „cãutarea Graalului” se mai înþelege  ºi „descifrarea realitatii” într-o situaþie complexã.

  Cãutarea Graalului continuã  în viitor ºi în spaþiul cosmic. Se întâmplã în paginile romanului  sci-fi „Nova”, scris de Samuel R. Delany, unul dintre precursorii miºcãrii ‚cyberpunk’. În ‚Trei povestiri despre Atlantida’ („Atlantis: Three Tales”), scriitorul afro-american aratã cum  se evitã conceptul de ‚negritute’ prin imersarea in spaþiul  mitului oceanic  "Atlantida", care se poate extinde oricând ºi in ‚spaþiul  cosmic’.  Cutezãtoare idee! Cred cã ºi noi,  românii,  avem drept la acest universalism pragmatic.

  Titus Filipas

---------------------------------
Get your email and more, right on the  new Yahoo.com

Cautarea Graalului.doc 46K Descărcaţi

  Signatura
  Cum bine se ºtie, în zona mediteraneanã se inventeazã elementele ce vor fi utilizate în profesiile noi (vezi studiile lui Derek de Sola Price). Din perioada cruciatã  avem  ºi prima evidenþã despre mecanismul financiar numit “scrisoare fiduciarã”.  Mai cunoscutã la noi sub numele italian de “cambie”, (în englezã « bill of exchange »), deºi ‚scrisoarea fiduciarã’ implica trei parteneri, în vreme ce ‚cambia’ propriu-zisã,  ‚the bill of exchange’, are nevoie de patru parteneri pentru a dobândi efectivitate. Semnãtura de pe scrisoarea fiduciarã,  înlocuitor pentru „adevãrul” creat prin disjuncþia maniheistã  a  culturii populare,   nu marcheazã începutul „limbajului de lemn”, cum s -a  zis eronat  

  Adevãrul  este  ca  “pielea de sagri” :  se reduce în permanenþã.  În filosofia existenþialistã a lui Jacques Derrida, veridicitatea, identitatea, ºi autenticitatea  sunt înlocuite de « Signaturã ». Semnãtura de pe scrisoarea fiduciarã  nu reprezintã   aºchia „limbajului de lemn”, ci  o "signaturã" derridianã. Un substitut pentru Adevãr.  Care-i sensul termenului prin alte exemplificãri?

  Linia  trasatã de Pitagora pe nisip era   "signatura" unei entitãþi geometrice. Marele matematic Arhimede din Siracuza acorda o importanþã imensã „signaturii” cercului: "Noli turbare circulos meos!", strigã  el spre legionarul roman care  îl va ucide pe intelectualul  vociferant. În timpuri moderne, poetul grec Konstantinos Kavafis (1863-1933) reia scurta istorie transmisã de  Cicero, Marcus Tullius (stilist latin ce a trãit de la 106 pânã la 43 ani mai înainte de Christos),  subliniind ºi mai mult "signatura" cercului. Înainte de a muri, Arhimede deseneazã cercul în jurul  ‚punctului central’, insistã Konstantinos Kavafis, influenþat probabil ºi de lectura aforismului lui Blaise Pascal: „le centre est partout, la circonférence nulle part”.

  Împãratul Mihail al VIII-lea Paleologul, el însuºi un cavaler al tuturor timpurilor,  i-ar fi vorbit lui Don Quijote: "Nu ataca aripa de pânzã a morii de vânt. Încearcã sã inventezi deltaplanul!" Alt idealist, Leonardo da Vinci (1452-1519)  ori  faimosul Homo Sapiens Vitruvianus,   lucra sub imperiul unui stimul al delocalizãrilor pentru funcþia de invenþie  pornitã   din hrisoavele lui Mihail al VIII-lea Paleologul. Astfel, Leonardo da Vinci  proiecteazã  un magnific pod la Constantinopol, destinat sã uneascã malurile strîmtorii Bosfor. În campania sa militarã din Italia, regele François Premier era interesat de aceastã capacitate a invenþiilor doveditã de Leonardo da Vinci. Încearcã  sã recupereze darul invenþiilor  pentru Franþa, invitându-l pe Leonardo la Cloux. Desenele aproape diagramatice fãcute de Leonardo da Vinci  (mama lui era  isaurianã, o „sclava Isaura”  semitã),  desenele pãsãrii în  zbor,   sunt  incontestabil "signatura" culturalã a zborului însuºi. Dupã
 cum, ori de câte ori vedem vulturul bicefal pe vreo stemã, nu trebuie sã uitam cã aceea este de fapt ‚signatura’ Împãratului de aur, bazileul Mihail al VIII-lea Paleologul. Fãrã îndoialã, atunci când observa zborul pãsãrilor, Leonardo nãzuia sã afle ºi adevãrul despre zbor, dar el nu a propus decât „signatura” zborului.

  Accidentele navetelor spaþiale Challenger ºi Columbia le putem explica ºi prin faptul cã incorporau numai „signatura” zborului, nu ºi marele adevãr despre zborul cosmic, pe care genialul autor rus care a fost Alexei Tostoi îl conecteazã, în „Aelita”, cu mitul Atlantidei, un mit care, la rându-i, este ‚signatura’ filosofului Platon.  

  Prin insertul aluziilor la dialogurile platonice din „Aelita”, roman despre iubirea  marþianã  a  unui  cosmonaut bolºevic,  scriitorul rus Alexei Tolstoi s-a dovedit a fi fost cel mai subtil dintre intelectualii colaboraþioniºti ce au existat vreodatã, intelectuali  care au înþeles cã nu trebuie sã serveascã ‚democraþia achiziþionalã’, ci ‚legile fatale’ ori ‚arhetipurile culturale’. De altminteri filmul cosmonauto-bolºevic ‚Aelita’ din anul 1924 era citat în anul 2005 pe  agenda culturalã  a postului de televiziune european EuroNews drept unul dintre cele mai valoroase filme din toatã istoria cinematografiei! Tema iubirii filmice din ‚Aelita’ probabil cã l-a influenþat ºi pe scriitorul rus Ivran Efremov în nuvela  sc-ifi ‚Cor Serpentis’.    

  Titus Filipas

---------------------------------
 All-new Yahoo! Mail - Fire up a more powerful email and get things done faster.

Signatura.doc 37K Descărcaţi

Istorie veneþianã mai veche
  Înainte de a exista orasul Veneþia, se formaserã deja mici comunitãþi  pe  traseul cel mai scurt  între Aquileia,  oraº din Câmpia Friuli distrus de hunii lui Attila la anul   452,  ºi  Ravenna, oraº în actuala regiune italianã Emilia-Romagna.  Pe vremea invaziilor  barbare, siguranþa  relativã oferitã de zona de coastã Veneto ºi  puzderia de insule veneþiene   atrãgea  refugiaþi din oraºele înconjurãtoare,  ameninþate de barbari.

  Un detaliu mai puþin cunoscut, dar important pentru noi, este acela cã mulþi dintre veteranii legiunii Macedonica se retrãgeau la Veneto chiar din timpurile romane cele mai autentice. Dupã bãtãlia de la Actium din anul 31 înainte de Christos, veteranii din legiunea Macedonica se vor stabili în Veneto. Istoriceºte, Legiunea Macedonica a fost formatã în jurul "nucleului dur"  de soldaþi integri ºi de mare curaj care l-au însoþit pe Cezar, Stãpânul Lumii,  când a trecut Rubiconul. Legiunea Macedonica a fost  centratã  pe valorile în care aceºtia credeau. Este plauzibil cã ºi planul lui Cezar de a cuceri Dacia  provenea din aceste valori.  Mai târziu, alþi soldaþi ai legiunii  Macedonica îl vor însoþi pe Traian peste Dunãre. Acele valori  care au trecut Rubiconul. cuceresc ºi Dacia. Este plauzibil sã credem cã exista legãturã între Dacia romanã ºi Veneto, încã din  veacul II dupã Christos.

  Populaþia în Veneto ºi pe insule creºte datoritã influxului de refugiaþi. Organizarea lor citadinã vine abia cu bizantinii care îi înfrâng pe ostrogoþi în rãzboaiele greco-gotice. Afluxul populaþiei  alungate din þinuturile  depãrtate de þãrm  sporeºte iarãºi,  odatã cu invazia lombardã a Italiei dupã 568. Funcþiona  încã  instituþia “Tribunilor Mãrii”, aleºi pe plan local, menþinându-ºi puterile administrative încredinþate din epoca imperialã romanã. Atunci când, în secolele VII ºi  VIII puterea bizantinã în  Italia slãbeºte, guvernarea zonei veneþiene trece la magistratul  local numit doge (dux, voievod). Dar în mod formal, dogele era încã rãspunzãtor reprezentantului din Italia al  puterii de la  Constantinopol, exarhul din Ravenna desemnat de imperatorul Mauricius. Despre primii  dogi: Paoluccio Anafesto  (697-717) ºi  Marcello Tegalliano (717-726),  nu se cunosc prea multe.

  În timpurile iconoclaste, cel de al treilea doge: Orso Ipato (726-737),  se rãzvrãteºte deschis împotriva Bizanþului, ceea ce aratã  o mare uniformitate lingvisticã a unei vernaculare neolatine vorbite nu doar în zona Veneto, ci ºi la Cittanova (actualmente oraºul Novigrad  din Croaþia). Pânã la urma,  Orso Ipato s-a predat bizantinilor,  fu  condamnat la moarte, instituþia  dogilor  fu  abrogatã cinci ani, puterea fiind administratã de  ‘magister militum’ (737-742), strict controlat de exarhul din Ravenna.  Dar la 742, instituþia ‚dogato’ (administraþia dogelui) a fost   restauratã, iar centrul politic al zonei devine Malamocco.

  Când exarhatul Ravenna, creat de genialul împãrat care a fost Mauriciu Tiberiu August (582-602), este distrus la 751 de longobarzi, pe vremea lui Constantin al  V-lea  Kopronymos (741-775), relaþia  Veneþiei cu Bizanþul devine  friabilã,  datoritã iconoclasmului exacerbat promovat de acest  împãrat altminteri merituos, ce îºi alesese o soþie khazarã, acuzatã ulterior pe nedrept de relele iconoclasmului. Legãtura Veneþiei cu Bizanþul dupã cãderea exarhatului de Ravenna se reduce  la un simplu omagiu formal de ‘suzeranitate’,  cu scopul de a câºtiga în schimb protecþia celei mai mari puteri maritime a timpului.

  Francii lui Charlemagne îi înfrâng pe lombarzii din nord la anul 774. Unii veneþieni doresc sã depunã jurãmânt de vasalitate regelui Charlemagne. Alþi cetãþeni preferã ca Veneþia lor sã  rãmânã  loialã faþã de Constantinopol. Puterea celui de al doilea punct de vedere cetãþenesc prevaleazã. Dupã ce Charlemagne  este  proclamat împãrat sfidând Nova Roma, urmeazã o încercare a francilor de a cuceri zona Veneto (803-810).  Bizanþul îi ajutã pe  veneþieni. La 812 AD  este semnat între  Charlemagne ºi împãratul  Mihail I Rangabe (811-813)   un tratat    hotãrând Bizanþului  suzeranitatea nominalã asupra Veneþiei ºi Dalmaþiei.

  Cum ajungea acel  Mihail Rangabe împãrat la Constantinopol ?  Prin manifestarea ultimului act de voinþã al lui Stauricius, fiul împãratului Nicephorus I. Problemele majore ale împãratului  Nicephorus I nu aveau sã fie  create  de civilizatul arab Harun al Rashid, pe care l-a sfidat totuºi printr-o solie impertinentã, ºi cu atât mai puþin de proaspãtul împãrat roman de Apus Carol cel Mare.   Dacã  Charlemagne i-a distrus  atâta de  categoric ºi definitiv pe avari, fiind ocupat cu  pregatirea încoronãrii la Roma   nu întreprinde nimic împotriva bulgarilor, slujitori credincioºi avarilor. Conduºi de hanul Krum, forþa dezlãnþuitã a bulgarilor  se îndreaptã asupra cetãþilor bizantine din bazinul hidrografic al Dunãrii. În anul 809, bulgarii ocupã oraºul bizantin Serdica, actualmente capitala bulgarã Sofia.  Împãratul Nicephorus  contra-atacã, urmãrinu-l în munþi pe liderul Krum. Bazileul cu gardã puþinã este înconjurat de bulgari într-o ambuscadã, ucis în anul 811. Fiul lui,
 Stauricius, deºi  grav rãnit, reuºeºte sã  scape din ambuscadã. Ajunge  la Adrianopol. Muribund, transmite puterea cumnatului sãu Mihail Rangabe. Unul dintre copiii macedoneni luaþi ostatici de Krum,  eliberaþi  mai târziu, ºi-a fãcut educaþia de viclenie ºi putere barbarã atâta de bine, încât prin crimã ºi înºelãciune îºi va croi drum în fruntea imperiului bizantin, fondând dinastia macedoneanã. Prin tratatul cu Charlemagne, ºi  provinciile din Mezzogiorno  rãmâneau  imperiului bizantin : Puglia (Apuglia), Basilicata, Calabria,  Sicilia, precum  ºi insula Sardinia. Prin acelaºi tratat bizantino-francic de la 812 se garanta  dreptul Veneþiei  de a practica  liberã  comerþul cu  toatã partea apuseanã a Mediteranei. Tot atunci,  bizantinii prin Mihail I Rangabe îi recunosc Francului Charlemagne titlurile de „Imperator” ºi de „Augustus” îndreptãþite pentru toatã partea cea apuseanã a fostului mare imperiu roman. De altminteri cele douã titluri erau disponibile încã de pe
 vremea  bazileului Iraclios.

  Ca o mãsurã þinând strict de problemele administrãrii interne, sã amintim cã  pe vremea dogelui Agnello  Partecipazio I (809 ?-827), guvernul Veneþiei era  transferat în punctul cel mai înalt de lângã laguna veneþianã: Rialto, aglutinarea expresiei Rivo Alto,  pe româneºte ‘Malul Înalt’. Iar la anul 829,  întreprinzãtorii administratori ºi capitaliºti Buono da Malamocco ºi  Rustico da Torcello aduc din Alexandria egipteanã moaºtele Sfântului Marco, viitorul patron ceresc al Veneþiei. În secolele IX  ºi X,  instituþia  Dogato devine   funcþie electivã,  încredinþatã pânã  la moartea  fizicã  a persoanei alese. Cele mai faimoase ºi puternice familii de dogi au fost Candiano ºi  Orseolo.

  Titus Filipas

---------------------------------
Get your own web address for just $1.99/1st yr. We'll help. Yahoo! Small Business.

Istorie venetiana mai veche.doc 44K Descărcaţi

Ceauºescu - puþin cunoscut
  În articolul ”Voievozi am fost, Callimachi rãmânem!”, din revista electronicã Agero, vezi http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/Callimachi%20de%2..., domnul Radu Cãjvãneanu ne atrãgea  atenþia asupra unei faþete mai puþin cunoscute a lui Nicolae Ceauºescu, omul : „Nicolae Ceauºescu, în biografia vieþii lui, pe care a dat-o  unui francez, Michel P. Hamelet, preciza cã a fost în casa [...] prinþului ºi scriitorului Scarlat Callimachi [...]   Probabil cã Nicolae Ceauºescu  voia sã-ºi punã o pecete, un blazon pe o biografie mai tenebroasã, mai încâlcitã.”

  Plecînd de aici, întrebarea noastrã este : Are Nicolae Ceauºescu  o „biografie intelectualã” ? A fost ironizat faptul cã singurele studii serioase ºi dovedite ale lui Nicolae Ceauºescu  au fost „cele patru clase primare”. Întîmplãtor, am fãcut „cele patru clase primare” la o ºcoalã geografic apropiatã, ºi asupra mea a acþionat ceva din vechiul spirit formator al învãþãtorilor ºi inspectorilor ºcolari din acea zonã. Am studiat la Piatra Olt, unde chiar se fãceau experienþe de ºtiinþe naturale la ºcoalã, ele  se interpretau reflexiv, dupã cum se învãþa foarte corect noþiunea de masã inerþialã, intuitiv, dar exact  în sensul  dat de sir Isaac Newton. „Cele patru clase primare”   au  imprimat un impuls formativ foarte puternic în  personalitatea viitorului dictator.

  Prin 1968, un fost avocat þãrãnist, om cu un solid doctorat în ºtiinþe juridice  ºi proaspãt ieºit din puºcãria politicã, comenta  cu  sincerã preþuire abilitatea lui Nicolae Ceauºescu de a umbla printre ideile noi.  Tot pe atunci, Nicolae Ceauºescu afirma cã activiºtii de partid  comuniºti ar fi trebuit  trimiºi sã  înveþe carte. Avocatul Boiangiu jubila. Presa de specialitate în limba românã publica lucruri uimitoare, care m-au format ºi mã ajutã ºi acum, vreau sã amintesc numai  Metoda Delphi. Oricum, nu se poate nega faptul cã  Nicolae Ceauºescu  a iniþiat ºi a sprijinit un program uriaº de transformare intelectualã a þãrii, program destinat în primul rînd sã  ajute procesul de luare a deciziilor corecte pentru propãºirea economicã. Ce anume a blocat acel program generos, realmente entuziasmant ? Faptul cã World Bank ºi FMI au început sã pompeze în þarã sume imense în sprijinirea industrializãrii forþate care nu se sprijinea ºi pe dezvoltarea concomitentã a unei
 raþionalitãþi instrumentale. Tot ceea ce i se cerea în schimb liderului român era „sã strîngã ºurubul”.  Afirm cã Nicolae Ceauºescu  a fost  împins sã devinã un dictator prin politica adoptatã de World Bank ºi FMI faþã de România.

  A urmat apoi imitarea modelului vest-german de organizare microeconomicã. Economia Germaniei Federale de atunci era una dintre cele mai eficiente din lume. Era o „economie socialã de piaþã”,  care îmbina trãsãturile economiei de piaþã liberã ºi trãsãturile unei economii planificate, tipicã unui stat socialist. Iar în organizarea microeconomicã  a întreprinderilor ºi  chiar în  macroeconomie se practica informaþia asimetricã.  În România, aplicarea acestui model al „informaþiei  asimetrice”  a fost interpretatã  ca justificare pentru cenzura la diverse nivele de informare. Aºa s-a instaurat,  treptat,  dictatura unicei persoane cu putere decizionalã. Dupã cum  au  fost create ºi condiþiile ce au condus la generarea mîndrei clamãri muncitoreºti : „Noi muncim, nu gîndim!”.

  Titus Filipas

---------------------------------
We have the perfect Group for you. Check out the handy changes to Yahoo! Groups.

Urmaresc cu interes articolele dvs. din Agero si din
grupul Google ARP-MODELE-SI-EXEMPLE, documentate, si
privite dintr-un punct obiectiv.
V-as ruga, daca puteti, sa-mi trmiteti adresa dvs.
postala sa va expediez o carte, in semn de apreciere
deosebita pentru cultura dvs.

Cu admiratie,

Florentin Smarandache

--- TITUS FILIPAS <titoc...@yahoo.com> wrote:

Draga domnule Filipas,
Va scrie Radu Satcau... Ma bucura preocuparea dv pentru istoria si mai
recenta a zonei... Am citit deci, cu mare interes ceea ce scrieti referitor
la Nicolae Ceausescu si educatia, cultura, stiinta etc..
Este, de altfel, recunoscut, mai deschis sau mai ocult, faptul ca educatia,
cel putin, in perioada asa-zis comunista, a fost un punct forte al  zonei.
Cine crede sau spune contrariul e fie gresit si rau informat, fie rau
intentionat. Eu aveam multe critici de adus asa-zisului sistem educational
de atunci si acolo. Mi-am facut studiile  - adica liceul, doi ani de
filozofie, facultatea de filologie , cursul de ofiter de punte portuar si de
rada, precum si alte mici  reimprospatari profesionale , in Romania aceea.
In alta parte, am obtinut o diploma postuniversitara in arte cu majorat in
studii de film, cursuri de afaceri, de taximetrist, diploma postuniversitara
in educatie si ... daca viata mi-o va permite, voi incheia curind si un
doctorat in studii culturale cu o tema despre filmul apocaliptic romanesc
inainte de 1989, adica din anii "iepocii de aur".
As putea spune ca nu neg faptul ca am fost haituit, intr-un fel, de celebra
lozinca leninista care statea agatata pe un perete din spatele claselor mele
primare: "Invatati, invatati, invatati..." . Lozinca nu se gaseste nicaieri
pe peretii universitatilor si scolilor asa-zis occidentale, dar ea se spune
si, mai ales, se practica din plin pe aceste meleaguri care se pretind lumea
intii in toate cele, mai ales in democratie si libertate. Ma pufneste si
risul.... Dar spinozianul, daca nu ma-nsel: "...n-am venit sa rid sau sa
pling, ci sa inteleg..." , ma determina sa practic un stoicism emotional in
acest moment si loc.
Daca Ceausescu a fost cult? Nu cred... De altfel, ma intreb care din
politicienii de dupa al doilea razboi cumplit (lupt cit pot sa nu vina al
treilea, caci sintem amenintati cu asa ceva... sper ca va dati seama!) se
mai pot numi oameni cit de cit culti? Eu cred ca mai nimeni... Ruptura
dintre inteletuali si politicieni isi face lucrarea de mult, dar , uneori,
dintr-o cauza sau alta, dintr-un motiv sau altul, s-au mai gasit printre
vasnicii apropriatori ai puterii semenilor lor (adica printre oamenii
politici) cite cineva care, cit de cit, a mai citi si el cite ceva. Ironia
la adresa lui Ceausescu Nicolae era, desigur, in primul rind, obisnuita
defaimare a categoriei detractorilor care se gasesc in toate timpurile si
locurile, dar mai ales in blocul estic de atunci. In plus, mentalitatea
romanului este destul de ciudata: nu stiu unul care sa nu creada ca el este
al mai destept din sat. Poate exagerez putin, dar nu sint prea departe.
Sigur ca, spunind aceasta, as putea fi intrebat cine ma cred eu. Asta e: nu
ma cred. Stiu si eu cite ceva.... Si nu pot spune ca sint nu stiu ce mare
brinza.... dar sa lasam.
Deci: prin sorginte iluminista, asa-zisii comunisti aveau o orientare
oarecum gnostica. Din pacate, in primul rind din pacatele noastre, mormanul
teoretico-etc. de cunostinte care ne coplesea pre noi, bieti studenti in una
sau alta, sfirsea, in cele mai multe cazuri, in ceva ciudat: uriasa masa a
absurdului social-economic si politic al timpului ce inca n-a trecut si,
poate, va mai veni si, iarasi poate, mai curind decit ne asteptam.
Istoria cu cele doua banci de care pomeniti imi pare diferita, intr-o anume
masura, de ceea ce spuneti. Cind am aflat, pe vremea tineretii mele
trupesti, ca eram datori acolo, cinstit am simtit ca ma apuca dracii. Draci
de revolta, domnule Titus Filipas. Caci indiferent cite presiuni ar face o
banca asupra prezumtivilor datornici, virtualilor datornici, ea nu poate
obliga pe nimeni sa se imprumute de la ea. Cel mult, presiunile bancare pot
avea aspecte colaterale. politica, adica manevrarea preturilor, contracte si
regulamente de comert "sugerate" din oficiile bancilor respective si, poate,
altele asemenea, astfel incit banca sa preseze asupra banilor unui stat pina
cind acesta cedeaza si cere imprumut pentru una sau alta din nevoi. Dar ...
ca sa faca o presiune direct, sa impuna pe fata - caci indirect, pe la
spate, banca sau bancile pot face manevre - unui stat sa faca imprumut, sa
oblige mina celor imputerniciti sa semneze contracte de imprumut care pun in
situatia de sclav un popor sau altul... e mai greu.  Nu imposibil, fara
indoiala. Asa se procedeaza si cu indivizii: vrei sa cumperi? da. si? n-am
bani! e simplu... te imprumutam noi. Si astfel intra omul pe mina calului
finantiar (Ubu) si se duce la vale pe panta muntelui dobinzilor, alergind
dupa steaua pe care o vedem si nu e. Dar, cu siguranta, lucrurile nu sint
chiar atit de tragice, caci ele se pot aranja conform altor jocuri de cifre.
Si banca nu te impiedica sa te aranjezi, doar ca ii face placere sa fii
dator, caci oricum, te are la mina si iti poate vinde obiectul pe care nu
esti proprietar pina nu platesti toata suma. Sigur ca e preferabil sa fii
dator. Cele mai mici intirzieri, greseli etc., mai adauga la datorie un
oarece procent si totul merge inainte. Siguranta sociala e asigurata mai
bine, caci un om dator e unul ascultator: omul trebuie sa-si faca si, mai
ales, sa-si plateasca datoria, mai ales conform semnaturii pe contractul
social rusoist. Mai mult, el munceste undeva, deci face profit, unul conform
conditiiilor de loc si timp, dar continua sa-l faca, sa plateasca taxe etc..
La fel un stat: un stat dator e unul ascultator, caci va trage sa-si
plateasca, sa-si faca datoria si binele kantian - datoria omului pina la
Kant era sa faca binele; Kant ne invata ca binele este sa-ti faci datoria;
baiat bun Kant asta, n-am ce zice!; si destept!
Sa revenim la probelma: eu am fost revoltat de ceva anume: cind s-au facut
datoriile de catre tovarasii aia, culti sau nu, eu si alti idioti ca mine,
am fost intrebati? Raspuns: nu! Pai.... acum ne trezim ca trebuie sa platim
o datorie la nu stiu care banca pe care dam vina mai tirziu ca i-ar fi luat
cu japca lu' nea Nicu banii, sau virtualii bani, din buzunarul statului
socialist care datorie trebuie platita de cretinii care acceptau sa li se
spuna ca sint "oameni ai muncii" -ceea ce rezulta ca munca nu era a lor , ci
tocmai pe dos, ei erau ai muncii si alte aberatii de te cruceai si ma mai
crucesc si in ziua de azi. Deci: unul, sau un grup de, chipurile,
reprezenrtanti, iau hotarirea sa ne bage volens - nolens, in datorii pina in
git la o banca si apoi ne pun sa platim suma si nu in termeni mai lenti si
mai linistiti ca altii - carora , din motive oculte, li s-au iertat mare
parte din cifre, ci sintem impinsi mai rau ca vita pe cimp sa platim repede
si mai repede toata cacialmaua aia de abstractie care mai era si deregulata
de sfirsitul anilor 60, dupa unele surse, sau mai devreme cu mult, dupa
altii. In fine... Si toata tarasenia, magazinele goale, avorturile ilegale,
lipsa de pasapoarte, de libertate de miscare ici, colo, macar pina nu prea
departe, izolarea concentrationara, coruptia de tot soiul, abuzurile si
toate alea care isi urmeaza si dupa 16 sau 17 anisori batuti pe muche,
cursul murdar naclaios, mlastinos si uleios, plin de serpi veninosi sau
d'aia care te inghit cu totul s.a.m.d., toate astea zic, s-ar explica doar
prin iluminismul ceausist intunecat de banca cea rea?! Mi se pare cel putin
un pacat in ordinea descriptiv explicativa!!!
Si: Cui prodest, domnule Filipas?
Imi cer scuze pentru indrazneala de a comenta si intreba.... Imi cer scuze
si va multumesc pentru ocazia de a mai comunica cite o idee sau alta. Poate
o sa aveti bunavointa sa-mi si raspundeti cumva... Daca da, m-as bucura
foarte mult de mesajul dv. Daca nu... Ar fi oricum un mesaj...
Ma  scuz, de asemenea, pentru eventualele greseli la nivel de text -
virgule, liniute si altele asemenea. Sint foarte obosit acum, dupa o noapte
care va merge, foarte posibil,  continuare, adica voi sari peste somnul
reconfortant si voi trece la urmatorul capitol al datei ... care? in ce zi
sintem? zorile bat in geam cu griuri de plumb...
Al dumneavoastra,
Radu Satcau

On 10/29/06, TITUS FILIPAS <titoc...@yahoo.com> wrote:

citiţi mai multe »

Stimate Domnule Florentin Smarandache:
  Multumesc foarte mult pentru cuvintele generoase despre textele mele.
  Trebuie sa spun ca ma voi simti onorat daca voi primi cartea Dumneavoastra (cu autograf). Adresa mea este:

  Titus Filipas
Bd. 1 MAI, nr.77
bloc 26, scara 1, apt. 6
cod postal 200334
CRAIOVA
ROMANIA (ROUMANIE)

  Cu multumiri anticipate si sincere urari de bine,
  Titus Filipas

Urmaresc cu interes articolele dvs. din Agero si din
grupul Google ARP-MODELE-SI-EXEMPLE, documentate, si
privite dintr-un punct obiectiv.
V-as ruga, daca puteti, sa-mi trmiteti adresa dvs.
postala sa va expediez o carte, in semn de apreciere
deosebita pentru cultura dvs.

Cu admiratie,

Florentin Smarandache

---------------------------------
Want to start your own business? Learn how on  Yahoo! Small Business.

Deci sunteti craiovean de-al meu.  Eu am locuit in
cartierul Rovine.
La iarna voi veni prin tara, poate ne intalnim.

Florentin

--- TITUS FILIPAS <titoc...@yahoo.com> wrote:

Titus Filipas
  Jurnal
  31 octombrie 2006

  Capitalismul  fiduciar

  Pe data de 11 iunie  2006 inseram într- o fereastrã  de comentarii ataºatã unui articol despre George Becali apãrut în  ediþia electronicã a ziarului „Curierul Naþional”, urmãtorul mesaj :

  „Paradoxal, dar iletrismul cu orizont de timp foarte extins al lui Gigi Becali îl avantajeazã. În 'De Bello Gallico', Cezar scria despre împotrivirea sacerdoþilor druizi ca tinerii gali sã înveþe citirea, cãci scrisul ºi cititul îi opresc sã reþinã istoria ca memorie vie. Iletrismul de care este invinuit adesea Gigi Becali lucreazã de fapt în favoarea sa. El poate pretinde cã ºtie istoria ca memorie vie, auzitã de la tatãl sãu. Demonstreazã aceasta la o televiziune, "în direct ºi la o orã de vîrf". Ofertele publice de recompensã, fãcute într-un stil managerial învãþat din familie, erau deja înscrise în 'Codul civil roman", preluate în "Codul lui Napoleon", traduse pe româneºte în "Codul lui Cuza". Prin discursul sãu public participativ, Gigi Becali demonstreazã totodatã cã  se încadreazã în stilul doctrinar þãrãnist al lui Constantin Stere, care incorpora de asemenea vechi arhetipuri culturale în doctrina lui þãranistã. Sã recunoaºtem cã nici mãcar Seniorul Corneliu
 Coposu, epuizat de temniþa comunistã, nu a mai reuºit sã amelioreze doctrina þãranistã. Dar, bineînþeles, Gigi Becali este mau mult un continuator al lui Constantin Stere, decât al lui Corneliu Coposu.”

  Aºa credeam sincer, la momentul inserãrii acelui  mesaj.
  Între timp, m -am edificat asupra “cazului Gigi Becali”. Pe data de 12 octombrie 2006 adãugam, pe acelaºi „Curierul Naþional”, alt mesaj :
   „De fapt, cum am aflat ulterior, patronul Gigi Becali a dispus de sfaturile unui jurist de extraordinarã competenþã. Chipul real al patronului Gigi Becali mi s -a dezvãluit în momentul când, „pe sticlã”, pronunþa o apreciere suspect de binevoitoare faþã de SOV. Or, îmi aduc aminte ca în reclamele televizate pentru FNI apãrea un tatã de familie tînãr, energic,  plin de grijã faþã  de asigurarea viitorului fericit al familiei sale. A fost un genial concept de publicitate, care a dus la creºterea formidabilã  a numãrului de pãgubiþi FNI. Dar dacã, mi-am pus intrebarea, ºi Gigi Becali este  exact acelaºi concept de publicitate,  cu exact acelaºi manipulator genial în spatele sãu, adicã  Gigi Becali  nu este decât  o “reclamã vie” destinatã sã creascã exponenþial numãrul pãgubiþilor în România la un viitor mandat prezidenþial, în care preºedintele ales ar fi Gigi Becali  ? Nici un om de bunã credinþã nu poate clama o relaþie personalã cu Dumnezeu, pentru cã Dumnezeu este
 Absolutul.”

  Pe data de 30 octombrie 2006, pe canalul TVB1 la emisiunea „Naºul” a domnului Radu Moraru, invitatul prestigios, istoricul Alex Mihai Stoenescu, nu mai contenea ditirambii la adresa lui Gigi Becali ºi Sorin Ovidiu Vîntu (SOV). Alex Mihai Stoenescu este acum vicepreºedintele PNG, al cãrui preºedinte fondator a fost Gigi Becali. PNG se pretinde prin program a fi  partid creºtin democrat. Unul dintre primele partide  creºtin democrate fondate în România  a fost UDC (Uniunea Democrat Creºtinã). Întîmplãtor am fost propus pe listele de senatori ale partidului UDC prezentate la alegerile din anul 1990. UDC era la acel moment un partid cu structuri bine definite în toatã þara. Dupã alegerile din Dumnica Orbului, aproape toþi oamenii din UDC au continuat, individual,  efortul lor de propãºire a României. Structurile de partid UDC  au rãmas în stand - by.

  La mult timp, ºi dupã ce a luat fiinþã PNG, unul dintre liderii UDC care  lucra în Dobrogea  mi-a povestit cã machedonii din fostul UDC au încercat sã îl determine pe
  Gigi Becali sã preia, prin absorbþie, structura  de partid creºtin democrat a UDC. Gigi Becali a refuzat, aceasta dupã ce iniþial pãrea cã acceptase ! Se pare cã omul ce îl manipuleazã l -a blocat în tentativa  de a  transforma PNG într- un real partid creºtin democrat. PNG rãmînea  partid fãrã structurã.  

  ªi, deodatã, apare Alex Mihai Stoenescu ca vicepreºedinte al PNG, declarînd cã PNG are o merituoasã structurã de partid în þarã, formatã din intelectuali.

  Google mã informeazã cã Alex Mihai Stoenescu a fost mai înainte vicepreºedinte al UFD (Uniunea Forþelor de Dreapta), avîndu - l ca preºedinte fondator pe Varujan Vozganian. Una dintre acuzele ce au blocat ascensiunea lui Varujan Vozganian,  la demnitatea de comisar european, a fost aceea cã partidul UFD fusese finanþat de Sorin Ovidiu Vîntu.

  În acelaºi talk show cu Naºul de la TVB1, domnul Alex Mihai Stoenescu trata cu maximã lejeritate atît implicarea lui Sorin Ovidiu Vîntu  în cazul fondului mutual FNI, cît ºi specula cu terenuri care a dus la îmbogãþirea lui Gigi Becali. Aceasta aratã cã domnul Alex Mihai Stoenescu nu posedã un minimum de noþiuni de Economie Politicã, absolut trebuincioase unui vicepreºedinte de partid.

  Mai mult, domnul Alex Mihai Stoenescu spunea  cu infinitã candoare cã SOV nu a luat decât  1% din banii investitorilor la FNI. Dar SOV a fost manager fondator la FNI, ºi reguilile internaþionale de management al fondurilor mutuale ne spun cã  SOV avea dreptul sã ia 3%, pe lîngã acel 1%, ceea ce face un total teoretic, ºi perfect legal, de 4% din banii FNI. Chiar nu ºtia domnul Alex Mihai Stoenescu aceste chestiuni elementare de economie?

  Prin capotarea FNI, Sorin Ovidiu Vîntu a dat o loviturã mortalã nu doar înfloririi fondurilor mutuale în România, ci însãºi ideii de capitalism fiduciar în România.

  Capitalismul  fiduciar (fonduri mutuale, fonduri de pensii etc)  nu  poate renaºte la noi decît prin popularizarea largã, în rîndurile oamenilor simpli ºi cinstiþi din România, a mãsurilor independente de risc, randament, ºi de coerenþã logicã, permiþînd investitorilor sã identifice rapid  problemele. Are „capitalistul” Gigi Becali un asemenea program de educaþie economicã a maselor?

  Titus Filipas

---------------------------------
Want to start your own business? Learn how on  Yahoo! Small Business.

Umbrela lui Vigotski
  Accentul exagerat  pus la noi pe  '&#350;coala de la P&#259;ltini&#351;', ceea ce înseamn&#259; de obicei  triada  "Ple&#351;u, Liiceanu,  Noica", a obliterat din cultura român&#259; influen&#355;a  lui Alexandru Du&#355;u, c&#259;rturar la fel de important ca &#351;i Constantin Noica. Îmi place cum întreab&#259;: 'Ce-i "mentalitatea"?, &#351;i explic&#259;:  “Un succedaneu popular pentru  Weltanschauung". Splendid&#259; zicere, nu-i a&#351;a ? Comuni&#351;tii români realizeaz&#259; importan&#355;a educa&#355;iei &#351;i revenirea la modelul cultural francez  promovat cu mare acurate&#355;e de intelectuali din Partidul Comunist Francez. Alexandru Du&#355;u  a sprijinit  revenirea la modelul cultural francez în educa&#355;ie.  Comuni&#351;tii francezi aveau formulat  "planul Langevin-Wallon", a c&#259;rui esen&#355;&#259; o red&#259; fraza : "Spiritul copilului este un rug  ce trebuie aprins, nu un vas care urmeaz&#259; s&#259; fie  umplut."-  "L'enfant est un feu à
 allumer, pas un vase à remplir". Citatul este din François  Rabelais, &#351;i prin  expresia „un feu à allumer” în&#355;elegem  “cuvintele ce le roste&#351;te copilul însufle&#355;it de gramatica  natural&#259; ”. Într-o emisiune de televiziune, un inimos istoric român se ar&#259;ta indignat pentru faptul c&#259;, la facultatea militar&#259; unde înv&#259;&#355;ase, profesorii  veni&#355;i de la Universitatea  din Bucure&#351;ti îl obligau s&#259; înve&#355;e „psihologia copilului mic”! Din moment ce etologul Konrad Lorentz, laureat al premiului Nobel,   extr&#259;gea concluzii asupra comport&#259;rii oamenilor în r&#259;zboaie din studiul comport&#259;rii bobocilor de gâsc&#259; s&#259;lbatic&#259;, nu v&#259;d de ce ar fi inutil&#259; studierea „psihologiei  copilului mic”  de c&#259;tre un viitor ofi&#355;er. Charles de Gaulle scria c&#259; în lupta efectiv&#259;   conteaz&#259; extraordinar de mult felul în care combatantul  selecteaz&#259; prompt ac&#355;iunile,
 atunci când orice surs&#259; de ordin cazon superior  a fost pierdut&#259;. Acest ‘modus operandi’ al alegerilor personale în diverse situa&#355;ii din ambian&#355;&#259; se formeaz&#259; înc&#259; la vârsta copil&#259;riei, r&#259;mânând stabil toat&#259; via&#355;a. Din cauza aceasta este  important&#259; studierea ‘Psihologiei copilului’ pentru un viitor ofi&#355;er. Nu cuno&#351;team în mod concret  pân&#259; la m&#259;rturia acelui istoric român, --de&#351;i, cumva,  b&#259;nuiam--, cât de mult respectau profesorii de la Universitatea din Bucure&#351;ti textele lui  Henri Wallon despre „psihologia copilului mic”  traduse de academicianul Alexandru Du&#355;u. G&#259;sim numele acestui mare intelectual român,  îns&#259;rcinat de comuni&#351;tii na&#355;ionali&#351;ti cu  traducerea pedagogiei lui Wallon, pe o pagin&#259; din  "Jurnalul fericirii" &#355;inut  de Nicolae Steinhardt :    "Ianuarie 1955/Orele 14. Telefon al p&#259;rintelui   Mihai. Sunt convocat la orele
 16. Voi vedea de ce. S-a petrecut ceva r&#259;u? Vreo boal&#259;? /- Sunt eu om s&#259; m&#259;  adresez  (traducerea francez&#259;: suis-je homme à ?) unui avocat în caz de boal&#259;? Îl aud surâzând la cel&#259;lalt  cap&#259;t al  firului. În od&#259;i&#355;a-hol din casa parohial&#259; a Schitului g&#259;sesc lume mult&#259; de  tot, numai  crema &#351;i elita. M&#259; l&#259;muresc de îndat&#259; asupra temei reuniunii. P&#259;rintele Cleopa, spiritualul m&#259;n&#259;stirii  Slatina, c&#259;lug&#259;r de  origine &#355;&#259;r&#259;neasc&#259; &#351;i cu reputa&#355;ii de sfânt, &#351;ade pe scaunul oaspetelui, iar   acesta pe un taburet la picioarele lui, cuminte &#351;i cucernic, foarte prevenitor &#351;i ni&#355;el prea supus. De ce oare  gestul acesta de fireasc&#259;  smerenie pare c&#259;lcat pe vorbele din Fapte 22, 3.  Dac&#259; cel ce st&#259;  la  picioarele maestrului e Pavel, cel de pe scaun nu mai e decât Gamaliel. P&#259;rintele Cleopa, destul de
 tân&#259;r,  simplu, vorbitor înlesnit, cu privire  blând&#259;, p&#259;rul, barba &#351;i must&#259;&#355;ile foarte negre, &#351;i purtare  serioas&#259;. I se pun tot felul de întreb&#259;ri &#351;i r&#259;spunde la toate nu numai cu mult&#259; r&#259;bdare &#351;i dreapt&#259; socotin&#355;&#259;,  dar &#351;i cu v&#259;dit&#259;  aten&#355;ie, reflectând îndelung.  Codin Mironescu [Alexandru  Mironescu], Todira&#351;cu  [&#350;tefan Todira&#351;cu], Pillat [Dinu Pillat], Alice Voinescu, Mihai Musceleanu, doctorul Voiculescu [Vasile  Voiculescu], Alexandru Du&#355;u, mul&#355;i tineri cu ochii aprigi &#351;i calzi   ascult&#259;  r&#259;pi&#355;i &#351;i se cunoa&#351;te c&#259; au parte  de fericire. Unii dintre ei, ca Pavel Sim. [Paul Simionescu], Virg. Cd. [Virgil Cândea] &#351;i al&#355;ii  studiaz&#259;  teologia în orele libere &#351;i dau examenele clandestin. Da,  &#259;&#351;tia n-ar  pleca întrista&#355;i de la Domnul."  

  Personalitatea academicianului Alexandru Du&#355;u  influen&#355;eaz&#259; via&#355;a noastr&#259; intelectual&#259; printr-o  mul&#355;ime de alegeri esen&#355;iale. În primul rând mi se pare relevant faptul c&#259; trebuie s&#259; respect&#259;m valorile din cunoa&#351;terea pruden&#355;ial&#259; transmise prin înv&#259;&#355;&#259;tura de în&#355;elepciune a  p&#259;rintelui Cleopa. Cea de a doua alegere a lui Alexandru Du&#355;u  se refer&#259; la ‘modelul psihologic’ al omului folosit în pedagogia româneasc&#259;, precum &#351;i în ‘studiul mentalit&#259;&#355;ilor’.
  În lucrarea sa din 1982,  “Literatura comparat&#259; &#351;i istoria mentalit&#259;&#355;ilor” (Editura Univers, Bucure&#351;ti), academicianul Alexandru Du&#355;u nota c&#259; el este autorul traducerii acelui text ‘senzualist’ de excep&#355;ie: «  … la Congresul de &#350;tiin&#355;e istorice de la Bucure&#351;ti, din 1980, istoricii francezi au oferit participan&#355;ilor un bilan&#355; al cercet&#259;rilor din 1965 încoace, în care i se consacr&#259; un capitol istoriei mentalit&#259;&#355;ilor nu în partea dedicat&#259; istoriei medievale sau moderne, ci în partea consacrat&#259; lumii contemporane, precizându-se c&#259; « nimic nu interzice studiul mentalit&#259;&#355;ilor contemporane, mai ales sub latura lor colectiv&#259;. (amintim aici c&#259; o lucrare fundamental&#259; a lui Henri Wallon a ap&#259;rut în traducerea noastr&#259;, în 1964.) ».

  Henri Wallon disocia &#351;i valoriza din Incon&#351;tient sursele de armonie pentru individul uman:
  „Ritmurile  scandeaz&#259;  activitatea noastr&#259;  psihic&#259;, marcheaz&#259; momentul  propice   unei  diversiuni  fortuite,  unei  asocia&#355;ii  oportune,  unui ocol  necesar,   unei schimb&#259;ri a punctului de  vedere,  unei abord&#259;ri noi a obiectului de c&#259;tre spirit...
  Ritmurile  difer&#259; de la un individ la altul. Ele  difer&#259; de asemenea cu vîrsta.”
  Adolescentului numai pa&#351;ii de dans în ritmurile nectice ale cauzalit&#259;&#355;ii pe un pavaj al discursului îi dezv&#259;luie realitatea.  Dar „Copilul are alte ritmuri decât adultul. El este de asemenea mult mai supus acestor ritmuri. Ritmurile  sunt una dintre  cauzele ce îl  sustrag ac&#355;iunii obiectului,  favorizând   distrac&#355;iile sale.  În  activitatea sa,   influen&#355;ele  succesive au predominan&#355;&#259;  asupra  scopurilor....În oricare moment, activitatea  senzorial&#259; sau mental&#259; trebuie s&#259; realizeze echilibrul între  incita&#355;iile  organice interne, &#351;i  cele exterioare, obiective.”   Psihologia „senzualist&#259;” a lui Henri Wallon  constituia, pentru comuni&#351;tii na&#355;ionali&#351;ti români, o alternativ&#259;  palatabil&#259; &#351;i convenient&#259;  atât  la psihanaliza occidental&#259;, cât &#351;i la psihologia hedonic&#259; pe  care se bazeaz&#259; logica „agentului ra&#355;ional” din economia  de
 pia&#355;&#259; liber&#259;.  

  Pe toat&#259; perioada traducerii c&#259;r&#355;ii de psihologie senzualist&#259; a lui Henri Wallon,
  viitorul academician Alexandru Du&#355;u a p&#259;strat leg&#259;tura spiritual&#259; cu p&#259;rintele Ilie Cleopa (1912-1998).  Cartea tradus&#259; de Alexandru Du&#355;u trebuie citit&#259; &#351;i recitit&#259; de to&#355;i psihologii români, f&#259;r&#259; aceast&#259; lectur&#259; formatoare, “alinierea rapid&#259;  la trendul interna&#355;ional” nu este decât alt&#259; form&#259; de alienare. Spiritul c&#259;r&#355;ii ‚De la act la gândire’ este apropiat de spiritul Instrumentalismului pragmatic american. Numai datorit&#259; lecturii c&#259;r&#355;ii ‚De la act la gândire’  am putut în&#355;elege  Instrumentalismul  lui John Dewey  care completeaz&#259; Pragmatismul american, dar este tot atât de apropiat spiritului culturii române&#351;ti.  Cultura român&#259; scris&#259;  era controlat&#259; subtil în perioada comunist&#259;  prin “psihologia form&#259;rii con&#351;tiin&#355;ei” instrumentat&#259; de  media&#355;ia semiotic&#259; a lui  Lev Semenovici Vigotski
 (1896-1934). Acea  psihologie fusese  în mod expres incorporat&#259; în func&#355;ionarea unor institu&#355;ii impuse nou&#259; de c&#259;tre Uniunea Sovietic&#259;. O asemenea institu&#355;ie de “formare a  con&#351;tiin&#355;ei” a fost în mod special Uniunea Scriitorilor. Operele scrise ori declam&#259;rile de cenaclu  ale unor Dan De&#351;liu, Ana Blandiana, Adrian P&#259;unescu, Mircea Dinescu, se aflau, înc&#259; se afl&#259;, sub umbrela  lui Vigotski.

  Titus Filipas

---------------------------------
Check out the all-new Yahoo! Mail - Fire up a more powerful email and get things done faster.

http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=244&m...
  Un test pentru orice persoana cu gandire democrata
Scris la Wednesday, November 08 @ 23:39:02 CET de catre asymetria
 Un test pentru orice persoana cu gandire democrata
  Doua mentalitati .
Un test pentru orice persoana cu gandire democrata
La inceputul acestui an , profesorii din Bucuresti ( dar si din tara ) au primit un chestionar (I) al carui scop este acela de a evalua starea lor psihica .
Puteti compara maniera in care este conceput acest chestionar cu viziunea pe care o are asupra aceleiasi probleme ( testarea psihologica a profesorilor ) Dan GOGLEAZA, doctor in psihologie, psihoterapeut de libera practica in Germania si pe care o puteti regasi in interviul citat mai jos (II) .
( Dan Gogleaza este absolvent al Facultatii de istorie-filozofie, sectia psihologie-sociologie, a Universitatii Iasi in 1976, a profesat ca psiholog clinician 10 ani la Focsani, iar din 1986 traieste in Leverkusen. Este membru al Asociatiei Psihologilor Germani , BDP, al Asociatiei si Camerei Psihoterapeutilor ,VPP, BVVP, al Societatii de Hipnoza DHG, supervizor si psihoterapeut autorizat de Asociatia Casei Medicilor Germani. In 2002 i s-a editat la Polirom cartea “Psihoterapia ca relatie a schimbarii individuale”. )
I) “ Ministerul Educatiei si Cercetarii _________Colegiul Psihologilor din Romania”
ANEXA
Instructiuni generale
Raspunsurile la urmatoarele chestionare se bazeaza pe autoevaluarile pe care le faceti. Raspunderea pentru corectitudinea informatiilor oferite va apartine in totalitate cu toate implicatiile legale de rigoare. Raspunsurile oferite nu au implicatii profesionale sau financiare. Ele sunt utile pentru identificarea precoce a unor posibile probleme de natura emotionala ( psiho-comportamentala ) care urmeaza apoi, cu acordul dvs, a fi confirmate si analizate prin analize clinice , medicale si psihologice suplimentare.“
Acesta este inceputul unui chestionar primit de profesorii din Bucuresti . si care continua cu "date demografice " ( starea civila,copii, cu cine locuieste , unde si in ce conditii locuieste,etc. ) si continua cu 9 pagini de chestionare preluate dupa International Institute for Advanced Study of Psychoterapy and Applied Mental Health care are dreptul de copy right asupra lor dar, surpriza(citez) :
"Se acorda dreptul de utilizare nelimitata in scopul prezentelor norme"
II) “ Testarea psihologica a profesorilor este anticonstitutionala!” Interviu cu dr. Dan GOGLEAZA
Liviu ANTONESEI
- Prin problemele deontologice atinse, cartea ta devine in contextul actual o lectura obligatorie atit pentru specialisti, cit si pentru unii factori de decizie. La noi, printr-o ordonanta a guvernului, se cere executarea unui examen psihologic anual pentru profesorii universitari si preuniversitari. Care este parerea ta si daca in Germania profesorii sint supusi unei asemenea testari?
- Nu cred ca aici i-ar putea veni cuiva o asemenea idee nici macar in gluma! Eu sint in principiu impotriva ideilor de “europenizare” fortata si cu orice pret, a aplicarilor neadaptate de masuri si reguli impuse, de sus sau de altii; cred insa ca prin aceasta masura sarim mult peste normele Europei democrate. In Germania, nici profesorii, nici alti educatori nu sint testati, nici nu trebuie sa treaca pe la psihiatru. La inceputul practicarii profesiei de medic, psiholog, profesor sau alte profesii prin care se intra in contact cu persoane, este necesara doar o adeverinta simpla de la medicul de casa precum ca nu te afli in evidenta cu boli psihice cronice – si asta-i totul pe toata perioada practicarii profesiei. O asemenea masura pune mari probleme deontologice, metodologice, tehnice si, nu la urma urmei, chiar politice.
De ce politice? Asta-i ordonanta, ea se aplica deja, psihologii au treaba si profesorii completeaza cuminti chestionare, daca li se dau cumva...
Daca eu povestesc asta aici, voi fi intrebat daca nu cumva in Romania s-a instalat o noua dictatura. Orice aluzie depreciativa la sanatatea psihica a cuiva este interzisa constitutional, iar ierarhizarile de nivel mintal in sustinerea unor masuri sociale sint considerate elemente clare de rasism. Prin aceasta masura sint discreditati aparent numai profesorii, insa psihologii se vor discredita singuri, in primul rind, pentru ca accepta acest lucru si pentru ca nu sint pregatiti in nici un fel pentru un asemenea examen.
Nu esti cam depreciativ fata de colegii nostri?
Nu, eu constat o realitate, cunosc bine situatia psihologiei de acasa si un asemenea examen presupune mai mult faze de pregatire, de la clarificarea problemelor metodologice pina la realizarea unor standarde comune la nivel national. Absenta unui lobby profesional, comparabil cu cel al medicilor, de exemplu, face ca psihologii sa fie orbiti de oferta si sa se supraaprecieze. Deontologic vorbind, nu exista o acoperire profesionala, intrucit nu exista nici un cod etic aprobat sau semnat de vreun psiholog in Romania, la terminarea studiilor ori in cadrul asociatiilor profesionale carora le apartin prin calificari postuniversitare, iar Colegiul Psihologilor, care ar putea avea rolul supervizarii etice si deontologice, nu a fost inca aprobat de Parlament. Orice relatie psiholog-client/pacient pune problema rezolvarii ecuatiei de “putere” ;, prin incercarea fiecaruia de a-si adjudeca dreptul definirii relatiei. Este un aspect general oricarei relatii umane, insa psihologul
 autorizat pentru testari diagnostice sau alte avize este un specialist el insusi, antrenat si terapizat sa nu-si foloseasca abuziv si in detrimentul omului rolul incredintat.
Cum adica, psihologii trebuie terapizati si autodiagnosticati?
Bineinteles, atit de profesorii lor, care-i supervizeaza pina la obtinerea autorizatiilor de care au nevoie, cit si de colegi, atit in cadrul experientei proprii in terapia de grup obligatorie, cit si dupa aceea, in cadrul grupelor de superviziune reciproca subordonate asociatiei. Nu poti lasa destine si situatii umane sensibile pe mina unor persoane nepregatite deontologic, neacoperite organizatoric, fara experienta sau fara sa-si fi facut “ propria igiena psihica” , adica fara a-si fi “prelucrat” propriile penibilitati sau traumatisme.
Pai, in situatia asta, nimeni nu corespunde conditiilor pe care le descrii! Ce ne facem? De ce avem totusi nevoie de atita deontologie?
In aceasta situatie, ea este mai importanta chiar decit metodologia si uite de ce. Nu uita ca este vorba de a examina personalitatea unor “modele sociale” ; cu autoritate educativa si morala recunoscuta in orice societate si in toate timpurile. A supune un dascal la un asemenea examen este un supliciu moral si poate aduce un prejudiciu fara precedent autoritatii sale. Printre altele, orice elev, nemultumit de vreo nota sau de o masura educativa luata de un profesor, o poate contesta pe “motivele psihologice” ale acestuia. Se depreciaza concomitent si perceptia sociala a psihologului, devenit astfel un fel de “justitiar”; si, in loc sa creasca accesibilitatea populatiei la consultatia psihologica si increderea in psiholog, se va obtine exact contrariul. Eu ma ingrozesc la ideea ca psihologii vor trece acum cu patos la “vinatoare” de personalitati schizoide, de perversi potentiali si neurotici obsedati, cu sagetile unor chestionare fragile si nevalidate pe populatia pe care
 doresc s-o testeze. Si ce o sa faca psihologul respectiv cu diagnosticul pus?
Sub ce forma il poate comunica persoanei fara s-o destabilizeze psihic (avind in vedere efectele catastrofale ale unei sugestii autorizate) sau conducatorului institutiei fara a prejudicia moral prestigiul celui in cauza si fara a viola secretul profesional? Confidentialitatea privind sfera intima a unei persoane este un drept inalienabil constitutional, iar informatiile “ incredintate” trebuie pastrate minimum opt ani sub cheie si, eventual, transmise psihologului care preia activitatea respectiva prin protocoale de reglementare stricte. Eu am tradus anul acesta Codul Etic al Asociatiei Psihologilor Germani, in care sint elucidate aceste principii si reguli, l-am pus la dispozitia colegilor romani si, in cazul in care Colegiul Psihologilor Romani ar fi fost aprobat de Parlament, nu s-ar fi ajuns acum in aceasta situatie. Acest cod poate fi citit pe Internet, pe frontalul home page-ului Catedrei de Psihologie a Universitatii Iasi. Asigurarea confidentialitatii este un
 aspect esential al activitatii psihologului in toata lumea si el nu poate fi obligat de o institutie sau de terti la dezvaluirea datelor pe care le detine despre o persoana fara acordul scris al acesteia si cu precizarea exacta a continutului.
Vrei sa spui ca la voi nu se dau avize profesionale de apt sau inapt, nu se pun diagnoze psihice?
Nu, ele nu sint dezvaluite, casele de asigurari primesc un cod numeric, iar avizul psihologului scolar, de exemplu, este doar o recomandare fata de care orice parinte se poate prevala ca sa-si dea copilul la ce scoala doreste pe raspunderea sa. Rezultatele la testele de performanta sau de inteligenta nu se arata niciodata si sint comunicate intr-un limbaj neutral, ceva in genul “rezultatele nu sint suficient de convingatoare pentru a sustine ca dumneavoastra sinteti tocmai potrivit pentru aceasta meserie, dar nu si pentru altele” sau, daca este vorba de un atestat de psihologie auto, se scrie asa: “Conform studiilor x, y, nu putem exclude probabilitatea repetarii in viitor a faptelor de incalcare a regulilor de circulatie manifestate in antecedente”.
Cum adica “in antecedente” ? Sa inteleg ca nu se face un examen psihologic la inceputul scolii de soferi?
Exact asa este, dreptul la un carnet de conducere este unul democratic si nu este supus in Germania la “probe de testare”. Nu exista un examen aptitudinal psihometric nici inainte de a se incepe scoala de soferi, nici dupa aceea. La urma urmei, accidentele de circulatie sint ...

citiţi mai multe »

Valoare ºi calitate

  Caut în textul  proiectului din 12 octombrie  2006 al "LEGII  ÎNVATAMÂNTULUI SUPERIOR" o definitie a cuvîntului "Valoare". De ce caut? Pentru cã în textul legii se foloseºte frecvent cuvîntul "valori":
  i.) "valorificarea cunoasterii prin conferirea unor calificari profesionale competitive pe piata muncii", la  pagina 2;
  ii.) "promovarea valorilor etice si morale ale societatii democratice",  la  pagina 3;
  iii.) "transparenta managementului institutional prin publicarea de informatii
  privitoare la modul de realizare a principiilor si valorilor mentionate în acest articol",  la  pagina 4;
  iv.) "transmiterea si valorificarea cunoasterii dintr-un domeniu sau mai multe de specialitate",  la  pagina 9;
  v.) "d)   activitati de promovare la nivel national si international a valorilor profesionale,
  culturale si stiintifice ale universitatii", la  pagina 17;
  vi.) "Principiul egalitatii sanselor educationale si profesionale - are în vedere asigurarea unui sistem
  care da dreptul fiecarui student sa descopere si sa valorifice la maximum potentialul de care dispune   ", la  pagina 26;
  vii.) "Procedura de alocare a creditelor de studii se fundamenteaza pe analiza si valorizarea urmatoarelor tipuri
  de activitati academice care devin indicatori pentru cuantificarea cantitatii de munca intelectuala a
  unui student la o disciplina de studiu: participarea la activitati educationale de curs, seminar, lucrari practice sau
  lucrari de laborator, studiul notelor de curs, studiul dupa manual sau suport de curs, studiul bibliografiei minimale
  indicate, documentare suplimentara in biblioteca, activitate specifica de pregatire pentru seminar sau laborator,
  realizare de teme, eseuri, referate, traduceri, proiecte, activitati de practica profesionala si realizarea de rapoarte,
  pregatire lucrari de control, pregatirea de prezentari orale, pregatirea examinarilor finale, consultatii,
  documentare de teren, documentare pe internet si altele similare.", la  pagina 29;

  Nota noastra:
  Indicatorul, în acest context, se defineste numai pe baza conceptului de "Valoare".
  În acest paragraf se mai foloseste o exprimare intelectualiceºte dubioasã : "cuantificarea cantitatii de munca intelectuala a unui student la o disciplina de studiu".

  viii.) "Obiectivele programului de studii se refera la cunoasterea si capacitatile cognitive,
  la valorile culturale si profesionale, la abilitatile profesionale si la cele de comunicare si
  manageriale care sunt esentiale pentru definirea profilului cognitiv si profesional al unei
  calificari universitare.", la  pagina 31 ;
  ix.) "Constructia planului de invatamant trebuie sa respecte statutul stiintific al domeniului în ceea ce priveste componenta teoretica si cea practic – aplicativa pentru respectivul program de studiu si sa o valorizeze pe aceasta din urma în mod corespunzator.", la  pagina 31;
  x.) "Pentru asigurarea caracterului unitar al procesului de promovare a valorilor si respectarea standardelor de calitate în atestarea titlurilor de profesor universitar si doctor în stiinte se poate constitui Consiliul
  National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare.", la  pagina 53.

  Dar termenul "Valoare" nu este definit nicaieri în cadrul amintitului proiect de Lege a învatamîntului superior. Era absolut necesara, credem noi,  o definitie exacta a "Valorii", pentru ca altminteri "valorile" sunt ambigue. Era absolut necesara si operatiunea de clarificare chemata pe englezeste 'disambiguation'.

  Cãutãm în text ºi definitia termenului "Calitate". Nu existã asemenea definitie, desi în textul legii este folosit frecvent cuvîntul "calitate" :
  j.) "o calitate cât mai buna a predarii si învatarii", la  pagina 3;
  jj.) "cooperarea nationala si internationala în domeniul cercetarii si al învatamântului superior de calitate", la  pagina 4;
  jjj.) "Institutiile de învatamânt superior pot înfiinta singure sau prin asociere  societati comerciale, fundatii sau asociatii, care sa contribuie la cresterea performantelor institutiei respective în realizarea propriei misiuni si sa nu influenteze negativ în nici un fel tematica cercetarii si calitatea predarii sau a învatarii.", la  pagina 5;
  ju.) "La fiecare trei ani,  Ministrul educatiei si cercetarii va prezenta Parlamentului un raport. Acest Raport se bazeaza pe rapoartele de performanta ale institutiilor de învatamânt superior, privind starea sistemului national de învatamânt superior si strategia viitoare de dezvoltare a acestuia în context european si global. Un astfel de raport trebuie sa se refera la toate aspectele care privesc îndeplinirea misiunii institutiei de învatamânt superior,  la starea finantarii învatamântului superior,
  starea calitatii predarii si cercetarii, calitatea învatarii si vietii studentilor,
  încadrarea cu personal de predare si cercetare cu referire speciala la tinerii universitari. ", la  pagina 5;
  u.) "O institutie de învatamânt superior acreditata care nu mai îndeplineste cerintele minime ale standardelor de calitate ", la  pagina 6;
  uj.) "Astfel, institutia de învatamânt superior promoveaza misiunea, dispune de o organizare matriciala si flexibila,  asigura criteriile si standardele de calitate ", la  pagina 8;
  ujj.) "În asigurarea calitatii programelor de studii, inclusiv în evaluarea externa a calitatii,
  sunt specificate standarde si indicatori de performanta care privesc calitatea personalului
  didactic", la  pagina 16;
  ujjj.) "formularea  de opinii si evaluari cu privire la calitatea activitatilor didactice si de cercetare ", la  pagina 22;
  jy.) "Institutiile de învatamânt superior trebuie sa asigure pentru organizarea si desfasurarea programelor de studii universitare la distanta realizarea obiectivelor si a criteriilor de calitate printr-o alternare optima a activitatilor prezentiale de predare cu cele de studiu individual, pe baza unor materiale adecvate de învatare si a unui suport tehnologic adecvat ", la  pagina 27;
  y.) "k)   asigura realizarea  cadrului de asigurare a calitatii predarii, învatarii si cercetarii
  din institutia de învatamânt superior si stabileste nivelurile de realizare a criteriilor si
  standardelor de calitate în termenii standardelor de referinta si ai indicatorilor de performanta corespunzatori". la  pagina 41;
  yj.) "Pentru exercitarea atributiilor sale, Ministerul Educatiei si Cercetarii constituie registre de experti si se sprijina pe organisme consultative, la nivel national, pentru elaborarea si aplicarea de politici de dezvoltare a învatamântului superior de calitate", la  pagina 51;
  yjj.) "Pentru asigurarea caracterului unitar al procesului de promovare a valorilor si respectarea standardelor de calitate în atestarea titlurilor de profesor universitar si doctor în stiinte se poate constitui Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare.", la  pagina 53;
  yjjj.) "Ministerul Educatiei si Cercetarii distribuie granturile de studiu pe universitati, în functie de calitatea programelor pe cicluri de studii si  de capacitatea institutionala a fiecarei universitati baza rapoartelor ARACIS.", la  pagina 57.

  Listarea de mai sus nu este exhaustiva.

  Noul proiect  din 12 octombrie  2006 al "LEGII  ÎNVATAMÂNTULUI SUPERIOR" nu oferã definiþia  cuvîntului "Valoare", dupa cum nu oferã nici definiþia  cuvîntului "Calitate". Cele douã definiþii aparþin cunoaºterii prudenþiale. Legea
  învãþãmîntului comunist din anul 1948 a eliminat în mod sistematic cunoaºterea  prudenþialã din educaþia  româneascã. Sã observãm  cã nici acest proiect al "LEGII  ÎNVATAMÂNTULUI SUPERIOR" nu se apropie de punctul de basculare pentru  eliminarea consecinþelor  reformei învãþãmîntului din anul 1948. Astfel, ÎNVATAMÂNTUL SUPERIOR" din România este ultimul bastion, intangibil, al comunismului în România.
  Titus Filipas

---------------------------------
Sponsored Link

Get a free Motorola Razr! Today Only! Choose Cingular, Sprint, Verizon, Alltel, or T-Mobile.

Draga domnule Filipas,
Citesc si reciyesc mesajele dumneavoastra si ma simt impresurat de
admiratie, de aprobare si ... vai, de un sentiment bizar.... Admiratie
pentru vasta dumneavoastra experienta academica si de viata, aprobare in
legatura cu Henri Wallon, a carui carte am conspectat-o cind eram tinar si
mai pastrez, inca,  acel carnetel  cu note.  Psihologul acela mi-a parut, la
vremea respectiva,  superior  multor manuale,  profesori, piagetisme, pe
atunci relativ in voga, si chiar scrisesem un eseu despre arta, folosindu-ma
de datele oferite de teoreticianul de care vorbim. Nu l-am publicat si apoi
s-a pierdut in negurile spatiului si timpului....
Admir si aducerea exemplului lui de Gaulle in discutie... el era constient
de ceva de care bse stia deja... bine ca isi dadea seama....
Va rog sa primiti si admiratia mea pentru re-aducerea in prim plan a unor
personalitati culturale romanesti, care sint neglijate de actuala asa-zis
elita intelectuala. Scoala de la Paltinis, in parte, sta la originea unora
din capetele de afis din prezenta spuma a valului de azi...nu-i asa? Orice
centru, orice elita, spuma, sau cum s-o mai zice, trimite spre margini - pe
unii- ii face, cu alte cuvinte, de duzina, sau, si mai clar, ii da la fund.
Efectul este unul garantat: hit-urile muzicale sint propagate de radio, tv,
gazetele vorbesc despre ele, despre vedetele prima done, despre ce "se
poarta", iar marele public, mai mult nauc, mai mult imberb, se duce in turma
organizata dupa izul acela de erotism, idei anapoda, truisme si alte
banalitati stralucitoare, si, spontan(?), confirma. Asa s-a facut, asa se
face si asa va mai fi, daca oameni ca dumneavoastra nu vor incerca sa puie
stavila, cum se poate si cit se poate, des-friului. Pina atunci....
desfriul! E necesar pentru re-prezentanti si devine o nevoie a
re-prezentatilor. Trebuie doi pentru tango! Ce minunat cerc vicios! V-ati
gindit?
Dar si Wallon si de Gaulle sint ... doi copii mici, pe linga ce ne ofera
elita de azi, mare parte descendenta nu atit din sus-numita scoala, care nu
cred ca avea mari probleme, din moment ce, dupa cum am auzit de la cineva
care l-a vizitat pe Noica, pe cind mai era in viata, cu gind sa-i devina
discipol, maestrul pretindea latina si greaca veche ca pre-rechizitorii la
intrarea in indrumare, initiere, s.a.m.d.. Sa-mi fie scuzata transgresia,
dar, desi nu neg ca latina (personal, cum ar spune Rosario la Ciura,
moralmente picat la exam, adica am trecut cu cinci), greaca veche si chiar
ebraica, n-ar fi limbi necesare celui care se hotareste sa buchiseasca
de-ale filosofiei si culturii, o asemenea conditie, desi pare ca miroase a
"rezinstenta prin cultura", incurajind ideea ca INTELECTUALUL este, de fapt
etc. etc.... adica el a suferit, el s-a luptat, el s-a ascuns, a studiat, a
facut si a dres....nu e mare rezistenta. Adica e o actiune de conservare
culturala, absolut necesara, dar de departe, deloc suficienta pentru a
justifica pozitionarea de prezent, adica dupa 89, a unor anume... cum sa le
zic? ... indivizi. Dar, fiecare, dupa cum i-e felul.... Studiul, gindirea,
sint numai un aspect, o parte a practicii omenesti. Cealalta parte... poate
ca ea e mai dificila. Dar fara actiune (in cazul stiintei -experimentul)
teoria, gindul, ramin in asteptarea judecatii de apoi, fara sa vada ca s-a
si terminat judecata asta si ... singura sansa este ca judecata este si inca
in desfasurare. Si degeaba ar spune cineva ca actiunea ar fi venit dupa 89
si acum se vede ce s-a gindit de catre elita inca da mult, mai da damult
(cum zicea nea Iancu... ah, bine zicea!) Intr-un fel se vede: sa spun ce se
vede? Mai bine ma abtin putin. Pardon, am si spus! Numai ca practica e alta:
curentii re-prezentation-ali/isti , au batut de mult in de-(r)ridere.... Ca
nu l-o fi chemat degeaba cum il cheama: Derrida. A murit si ride si acum. Ii
convine, asa mort, adica in desivirsirea deriziunii. Si-a atins entelehia de
care era in stare! Si iarasi ma cuprinde admiratia si contemplu tot felul de
fantome: virusi in laborator, bombe atomice, inclusiv cu neutroni, de bei
cafeaua celui abia trasformat in abur, nu mult dupa deconstructia acestuia,
antibiotice si hormoni in vite si porci si alte animale de la abator, de te
ingrasi sau racesti usor, sau faci un canceras fara explicatie, fructe si
legume numai cit trebuie modificate genetic... deci nu prea mult, numai
putin si alte idei care sa ia pacea de pe pamint, sa schimbe un pic si
preturile de pe piata, aducind un dram de criza economica, sa mai vind ce si
cum ca sa iasa tulburari unde e nevoie de arme si altele asemenea, inclusiv
distractia distractiilor - copiii sint obisnuiti de mici cu ea, in virtual
(ha, ha!) - razbelul in sinea lui cea mai hida. Rizi, paiata! Ridendo
castigat mores! Si alte culturi generale.... Si asta tine de ceva mii de ani
si apar elite dupa elite, care mai de care, fel de fel si toti la fel, fara
solutie... adica inca o solutie:  mai o lovitura de stat, mai o crima doua,
mai o rebeliune, mai ce s-o mai gasi si... mai ales, mai facem niste
alegeri, care de care mai democratice, unde ba vin aia cu dreapta si sint
re-prezentantii unora, ba vin de la centru si cica se echilibreaza, sau...
culmea dom'le!, vine stinga-stinga se face cerul rosu precum cocosu lu'
mosu' si alti re-prezentanti isi fac aparitia si re-prezinta si astia, dupa
ce se face nationalizarea si reforma monetara, si colectivizarea, si ...
revolutia culturala etc. etc., si re-prezinta mereu ca nu mai stie omul daca
e vorba de el sau de alte aratari... Nici ei nu mai stiu, daca au stiut
vreodata... Eu cred ca stiau ei ce stiau...!

Al dumneavoastra, cu stima,
Radu Satcau

citiţi mai multe »

  Metanarativul construit de istoriografii maghiari

  Marele cãrturar român Raoul ªorban ne- a învãþat cã trebuie sã privim cu mult scepticism metanarativul construit de istoriografii maghiari.  ªtim cã pentru Ungaria simboluri identitare sunt  în  primul rând „Coroana Sfântului ªtefan”  ºi  crucea apostolicã  dublu baratã înfãþiºatã pe stemã.  

  Hungaria- 1,  numerotarea este  absolut necesarã,  se naºte printr-o decizie a împãratului Arnulf de Carinthia. Dacã ar fi aºteptat sã vadã  moartea naturalã a unchiului sãu Charles le Gros,  ambiþiosul  nepot Arnulf de Carinthia  ar fi putut sã preia legitim tot imperiul lui Charlemagne refãcut prin noroc de  cãtre Charles le Gros. Pentru asigurarea drumului între Baltica ºi Adriatica, Charlemagne crease o serie de voievodate, numindu-i acolo duci (voievozi) pe rãzboinicii slavi ce îl ajutaserã cu cetele lor împotriva avarilor. Charlemagne mai fãcuse alianþe profitabile  cu slavii cei mai apuseni, odobriþii, aflaþi pe coasta balticã  lângã Danemarca. Cu ajutorul lor, Charlemagne îi alungase pe saxoni, ºi deschisese un drum comercial spre rãsãrit care nu era controlat nici de saxoni, nici de danezi. Se ºtie cã avarii, probabil un popor turcic desprins din marea confederaþie care apãrea ºi dispãrea în secolul VI,  erau caracterizaþi printr-o mare cruzime, însã cetele
 acelea de slavi îi întreceau. Voievozii slavi din rãsãritul imperiului carolingian vor rupe legãturile  de vasalitate faþã de urmaºii lui  Charlemagne. Slavii aceºtia voirã sã controleze ºi sã vãmuiascã  pentru ei comerþul fructuos dintre Baltica ºi Mediterana. Arnulf de Carinthia  încearcã sã recâºtige  sursa  majorã de resurse.  În anul 892,  încercând sã îºi impunã autoritatea asupra ducelui Svatopluk, Arnulf de Carinthia i-a chemat în ajutor pe maghiarii ce se aflau, cãlãreþi ºi corturi, pe la  mijlocul secolului  IX,  în stepa  din nordul spaþiului pontic  tãiatã  de cursul  Donului. Este simptomatic faptul cã mulþi dintre istoricii maghiari de astãzi uitã sã spunã cã Panonia, înainte de a deveni Ungaria, s-a aflat sub stãpânirea carolingianã, adicã a domnului Lerui pomenit în colindele româneºti.  Maghiarii, invitaþi de Arnulf ca auxiliari  temporari în Câmpia Panoniei,  se vor dovedi însã chiar  mai cruzi decât slavii. Hoarda aceea medievalã era segmentatã în zece
 triburi numite 'sãgeþi',  cunoscute de Europa ca 'On-Ogur', literalmente "zece sãgeþi". De unde au  rezultat douã nume. Din raidurile lor înspãimântãtor de sângeroase în Franþa, ‚Ogur'  a lãsat cuvântul francez ‚ogre’, însemnând ‚devorator de copii’, cãpcãun. Cel de al doilea cuvânt:  'Ungur', rezultã din aglutinarea expresiei 'On-Ogur'. De fapt numai ºapte 'sãgeþi' erau formate din maghiari, celelalte trei 'sãgeþi' erau alcãtuite din khazari, triburile lor  se adãugaserã probabil din Galiþia. Mai  putem bãnui  cã aceºtia din urmã erau deosebit de bogaþi, printr-o combinaþie de comerþ ºi de pradã. În amintirea colectivã româneascã se mai pãstreazã un ecou al ‚Sãgeþii’,  cu semnificaþia de ‚putere ºi bogãþie’,  înregistrat de George Coºbuc la începutul  poeziei  "Nunta Zamfirei": "E lung pãmântul, ba e lat,/Dar ca Sãgeatã  de bogat/Nici astãzi domn pe lume nu-i". Se spune cã aceastã ‘amintire despre Sãgeatã’ fusese auzitã  de George Coºbuc de la  mama sa. La început, toate
 cele "zece sãgeþi" erau comandate de cãtre un lider istoric numit Arpad. Personajul a fost un negociator de  remarcabilã duplicitate. Alãturi de invitaþia arnulfianã care îl angajeazã împotriva lui Svatopluk, Arpad  negociazã cu însuºi Svatopluk, cumpãrînd de la slavul acesta, --care, ca un bun migrator,  vindea tot ce nu îi aparþinea!--,  toate þinuturile  dintre cursul Nistrului ºi cursul Dunãrii pe un singur cal,  prãsilã din Turan!  Vasile Voiculescu are o povestire magnificã despre acel areal ecologic din Eurasia unde fac schimb de marfã  geambaºii de cai: „Oameni între oameni”.

  Este amuzant cã, deºi harta este  mai translatatã  spre vest,  aria  teritoriilor cerute de revizioniºtii maghiari dupã Trianon echivaleazã cu aria hãlcii din  Europa "cumpãratã" de predatorul Arpad de la predatorul  Svatopluk. Dupã ce îºi dovedesc superioritatea în cruzime zdrobind cetele de rãzboinici slavi, ungurii se lanseazã în sângeroase raiduri de pradã în centrul Europei. O forþã germanã a regatului franconian rãsãritean încearcã sã-i alunge pe unguri din Câmpia Panoniei, dar este înfrântã. Abia în anul 955  ungurii sunt zdrobiþi lângã Augsburg,  de cãtre împãratul  german Otto I (936-973), fiul saxonului  Henric Pãsãrarul (876- 936). Otto I îi învinge pe unguri,  folosind  pentru echiparea armatelor sale forþa  financiarã colosalã  a „Sfântului Imperiu Roman de naþiune germanã”.

  Ungurii,  rãmaºi în numãr mic, sunt prinºi între imperiul ottonian cel nou,  ºi imperiul bizantin cel vechi, a cãrui forþã pãrea  resuscitatã de dinastia macedoneanã,  ce inventeazã de altminteri ºi conceptul politico-economic numit  ‚Romania’. Pentru liderii unguri ai vremii, lipsa de ‚resurse umane’ pentru a putea prãda în continuare brutal  Europa îi determinã  sã caute  alt ‚modus vivendi’. Prinþul Geza  (nãscut cândva între  940-945, Geza ajunge ºeful maghiarilor la  972, ºi a trãit pânã la  997) îl lasã moºtenitor pe fiul sãu Vaik (975-1038). Acesta era un act neobiºnuit la triburile  turanice.  Ideea moºtenirii dinastice a tronului era, în acel timp ºi în acea zonã, o idee bizantinã, venind prin Oikumena. Într-adevãr,  despre mama lui Vaik  s-a  spus cã nu era nici maghiarã, nici khazarã. Dar cã era o prinþesã din  Transilvania. Nu mi se pare deloc absurdã ipoteza cã era o româncã, ºi în fond orice mamã româncã viseazã ca fiul ei sã ajungã într-o bunã zi împãrat.
 Unchiul lui Vaik,  puternicul ºef  maghiar Koppany  acceptat de mai multe ‚Sãgeþi’,   îi contesta autoritatea. Vaik îl înfrânge cu ajutorul bisericii, devenind astfel regele creºtin ªtefan al Ungariei.

  Se spune,  fãrã dovezi, despre crucea  dublu baratã a Ungariei cã ar fi fost dãruitã regelui ªtefan de papa Silvestru al II-lea (999-1003), la încoronarea din  anul 1000. Vaik a îndepãrtat  pericolul german, printr- o  alegere bunã. Silvestru al II-lea coordona deciziile în materie de politicã ecleziasticã, --dar asta însemna enorm pentru vremurile acelea de religiozitate intensã--, cu împãratul  Otto al III-lea, ºi aceasta chiar dincolo de teritoriul propriu-zis al imperiului ottonian. Astfel cã decizia de înfiinþare a unei arhiepiscopii maghiare independente  s-a fãcut numai cu acordul lui Otto al III-lea. Prelaþii germani se revoltã. Situaþia a fost atunci criticã pentru împãratul Otto al III-lea, cãci biserica  era sursã de fonduri bãneºti ºi de resurse umane.

  În ceea ce priveºte conferirea crucii mitropolitane sau apostolice regatului Ungariei de cãtre papa de la Roma, existã chiar ºi documente mergând în acest sens, deºi unii istorici mai sceptici le contestã autenticitatea atunci când ele sunt atribuite papei Silvestru al II-lea. Crucea apostolicã de pe stema Ungariei apare prima oarã pe monedele bãtute de regele Bela al  III-lea (1172-1196). Bela al III-lea a fost de fapt un roman pe nume Alexius,  bine educat în spirit latin ºi roman la curtea din Constantinopol a împãratului Manuel I-ul Comnenul.

  Oricum, chiar dacã, foarte probabil, regele ªtefan nu a primit crucea apostolicã, aceasta nu înseamnã cã prezenþa sa pe stema Ungariei nu are o justificare temeinicã, prin acþiunile regelui  Bela al III-lea ºi ale  fiului sãu, regele cavaler cruciat Andrei al II-lea.

  Documentul apostolic din secolul XVII demonstrând cã regele ªtefan cel Sfânt al ungurilor ar fi primit crucea dublu baratã de la Roma a  fost dovedit ca fiind apocrif. Totuºi, sã respectãm opera autorilor falsului,  care încercau cel puþin sã  rãspundã printr-o minciunã la o întrebare ce ne tulburã  ºi pe noi, umili oameni de carte români. Toate documentele credibile  pe care le avem acum la dispoziþie dovedesc cã simbolul crucii dublu barate a fost creat de regele Bella al III-lea. Ce semnificaþie are bara superioarã plasatã pe cruce?  Probabil cã Bella al III-lea vroia sã noteze apartenenþa Ungariei la creºtinãtate, dar ºi la romanitate (limba oficialã a statului era limba latinã), înscriind pe traversa superioarã 'titulus crucis'  în  limba latinã: INRI, (adicã Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum).

  Regele maghiar Nagy Lajos (Louis le Grand d'Anjou) purta pe blazon crucea dublu baratã a regilor Ungariei, pe care o va transmite celei de a treia case dinastice angevine. Regii din cea  de a treia casã dinasticã angevinã erau ºi duci de Lorena. Din cauza aceasta se face uneori confuzia între ‚crucea apostolicã maghiarã’ ºi ‚crucea de Lorena’.

  Istoriografii unguri mai scriu despre marele  lor suveran Nagy Lajos cã ar fi murit în anul 1382 de sifilis. Istoria medicinei ne învaþã  cã aceastã maladie venericã a fost "importatã"   din America. Cristofor Columb descoperã continentul abia la 1492. Din nou, ungurii se dovedesc a fi fost înaintea românilor. Mãrturisesc sincer cã este foarte greu sã interpretezi "politiceºte corect" aceste nenumãrate documente maghiare prin care ei doresc sã îºi afirme anterioritatea ori drepturile de putere în acest spaþiu carpato-danubian!  Secuii de exemplu, --ca ºi mulþi unguri din Ardeal --, au adoptat ca simbol de identitate naþionalistã Laleaua, fãrã sã cumpãneascã atent cã în felul acesta sãrbãtoresc chiar distrugerea Hungariei -1 de sultanul turc Soliman
...

citiţi mai multe »

Volumele anterioare se pot incarca din:
www.gallup.unm.edu/~smarandache/Frate2.pdf
si respectiv:
www.gallup.unm.edu/~smarandache/Frate1.pdf .

FS

Jurnal
  Titus Filipas
  15 noiembrie 2006
  Cultura organizaþionalã Ion Mihai Pacepa
  Prin sintagma foarte pompoasã ºi promiþãtoare intitulatã „Cultura organizaþionalã Ion Mihai Pacepa” trebuie sã înþelegem „cultura organizaþionalã a securitãþii române” din epoca Nicolae Ceauºescu. Era o pseudo- culturã, o sub-culturã,  un kitsch cultural securist promovat  voios  de „personaje istorice” precum  Ion Mihai Pacepa ºi Liviu Turcu. Prin tot ce au scris ori au publicat, respectivii domni, --foarte onorabili acum--, nu dovedesc în nici un moment cã au depãºit  aceastã sub- culturã. De pe la vîrsta de 12 ani m -am ciocnit ºi am fost lezat de personaje asemenea lor. Dar nu aceasta conteazã acum, nici mãcar pentru mine.

  În modesta contribuþie  intitulatã „Ceauºescu - puþin cunoscut”, publicatã de revista electronicã  „Asymetria”, vezi
  http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=234,
  scriam despre imitarea modelului vest-german de organizare microeconomicã  a întreprinderilor româneºti.

  Modelul acesta de organizare era foarte palatabil pentru Nicolae Ceauºescu ºi pentru  grupul foarte restrîns de comuniºti duri ºi inteligenþi  ce erau la început în jurul sãu (Emil Bodnãraº ar fi exemplul cel mai reprezentativ al unui asemenea  personaj).

  Modelul era  atrãgãtor din douã motive majore:
  (i)                  Economia R.F.G era extraordinar de eficientã.
  (ii)                Republica Federalã a Germaniei de atunci   avea o  „economie socialã de piaþã”

  Nicolae Ceauºescu a încercat sã implementeze cultura „informaþiei asimetrice” cu ajutorul „culturii organizaþionale a securitãþii române”. Acest tip de culturã a fost activ dezvoltat de personaje cum Ion Mihai Pacepa.

  Eºecul stupefiant al economiei româneºti, în care se fãcuserã investiþii colosale de tehnologie occidentalã ultraperformantã,  s -a datorat  în primul rînd „Culturii organizaþionale Ion Mihai Pacepa”. Securitatea era prezentã peste tot în economia româneascã de stat ºi  în economia cooperatistã. Securitatea comanda ºi controla  aceste douã economii prin unicul tip de culturã pe care îl poseda,  culturã ce o învãþase de la Ion Mihai Pacepa.  

  Titus Filipas

 __________________________________________________
Do You Yahoo!?
Tired of spam?  Yahoo! Mail has the best spam protection around
http://mail.yahoo.com

  Jurnal
  Titus Filipas
  16 noiembrie 2006

  Magaziile pline

  Spuneam în douã dintre contribuþiile mele precedente  publicate în presa pe Internet  („Ceauºescu - puþin cunoscut”  http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=234  ºi „Cultura Pacepa”, http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=257) cã a existat un anumit grad de corelare, --nu de conformare--, a economiei Republicii  Socialiste România cu economia Republicii Federale a Germaniei. O corelare încã mai accentuatã a existat, bineînþeles, între economia Republicii Democrate Germane ºi economia Republicii Federale a Germaniei. Noi vorbim aici despre organizarea microeconomicã de întreprindere.

  În toate cele trei republici enumerate a existat un accent pus pe economia producþiei ºi pe reluarea sa ciclicã. Periodicitatea aceasta de intrare a materialelor ºi a  materiilor prime pe poarta unei întreprinderi pentru reluarea ciclului de producþie este necesarmente într- atîta de empiricã,  încît acelaºi tip de „undã economicã” s - a aplicat în cele  trei economii. Este vorba despre „undele economice Kitchin”,  ce mai pot fi denumite  „undele umplerii ºi golirii magaziei de materiale a întreprinderii”,  sau „undele inventarului de consumabile al întreprinderii”.

  Periodicitatea Kitchin este de circa patruzeci de luni. Privind un studiu retroactiv efectuat de Banca Germanã Deutsche Bundesbank, constat cã sfîrºitul anului 1989, cînd s -au întîmplat „loviluþiile” est -europene,  gãsea pline toate magaziile de materiale ale întreprinderilor economice din  cele trei state  mai sus amintite. Sã fi fost o simplã întîmplare declanºarea revoluþiilor est -europene tocmai  la acel timp ?

  Oricum, golirea magaziilor  de materiale ale întreprinderilor economice din  România, imediat dupã anul 1989,  a menþinut clasa muncitoare din România, ºi pe unii dintre reprezentanþii sãi, într -o febrilã stare de  implementare a „justiþiei distributive”. Unele dintre averile mergînd de la 10 000 de dolari USA ºi pînã la 100 000 de dolari USA s -au fãcut atunci, prin vînzarea conþinutului magaziilor de scule ale întreprinderilor industriale româneºti pe piaþa din Belgrad ºi pe piaþa de la Istanbul.

  Pe Slobodan Miloºevici, care ºi- a vãzut reutilatã brusc ºi ieftin industria de armament  dupã anul 1989, ciclul acesta Kitchin foarte deformat l -a împins spre gestul nebunesc de a începe  rãzboiul acela sângeros, stupid ºi barbar (dar slavii din sud au fost mereu un popor barbar) de „înãlþare a Serbiei Mari”.

  Titus Filipas

---------------------------------
Check out the all-new Yahoo! Mail beta - Fire up a more powerful email and get things done faster.

Draga Geoirge,

Asta este...timpujl cam lipseste...dar nu te-am uitat..........Ela

On 11/20/06, George ROCA <georger...@rexlibris.net> wrote:

Egalitarianism în “Ferentari”
  „Ziaristul angajat” din presa liber&#259; româneasc&#259; are acum drept patron, cel mai adesea, un „petroliberal”.  La emisiunea „3x3” de pe canalul Realitatea TV,   din 18 noiembrie 2006, „ziaristul  angajat” exprima opinii depreciative la adresa frunta&#351;ului liberal Theodor Stolojan,   ferocele  du&#351;man  al  „petroliberalilor”. Prin 1992,  seniorul  Corneliu Coposu  spunea cuvinte frumoase la adresa  familiei tîrgovi&#351;tene din care provenea Theodor Stolojan. Familia îl  formase metodic &#351;i performant pe viitorul prim- ministru. Domnul Theodor Stolojan m&#259;rturisea c&#259;  antamând  o problem&#259; de administrare nou&#259;   citea una sau dou&#259; c&#259;r&#355;i  introductive în tem&#259;. A&#351;a se construie&#351;te discursul. Dimpotriv&#259;,  premierul C&#259;lin Popescu T&#259;riceanu declara,  f&#259;r&#259; s&#259;  abandoneze mina de satisfac&#355;ie,  c&#259; nu pricepe “accizele” pe care le implementa cabinetul s&#259;u,  candoarea
 domniei sale cuprindea &#351;i alte teme de politic&#259; economic&#259;. Dispre&#355;uind  tutorialele economice,  C&#259;lin Popescu T&#259;riceanu proclama totu&#351;i : „Economia duduie!”.   &#350;tim c&#259; dup&#259; epoca fanariot&#259;, condi&#355;ia  economic&#259; româneasc&#259;  s -a  ameliorat continuu, C&#259;lin Popescu T&#259;riceanu  p&#259;streaz&#259; trendul istoric, dar Ceau&#351;escu se putea l&#259;uda cu acela&#351;i succes.  

  Indiferent de angajator, ziaristul  român  poate  fi  totu&#351;i  util binelui public  dac&#259;  articuleaz&#259; la discursul comun  un minimum de  concepte noi,  ad&#259;ugând  discern&#259;mânt &#351;i judec&#259;&#355;i de valoare asupra  evenimentelor  din  cotidian. Comentarii la furtul  egregios de energie din  re&#355;eaua cartierului  Ferentari ar&#259;tau  felul cum unii ziari&#351;ti privesc „egalitarianismul” &#351;i  chestiunea form&#259;rii profesionale. În opiniile despre disperatul “caz Ferentari – Z&#259;br&#259;u&#355;i”,  domnul Ion M. Ioni&#355;&#259; de la cotidianul Adev&#259;rul demonstra  c&#259; nu citise vreun tutorial pe tema  „redistribuirii de bog&#259;&#355;ie”. Dac&#259; interpretarea mea este corect&#259;,  în discu&#355;ia cu Stelian T&#259;nase pe Realitatea TV, Ion M. Ioni&#355;&#259;    cerea  totu&#351;i aplicarea  justi&#355;iei  distributive   în Ferentari – Z&#259;br&#259;u&#355;i. Ion M. Ioni&#355;&#259;  are intui&#355;ia,
 remarcabil de corect&#259; în termenii justi&#355;iei  distributive, c&#259; to&#355;i copiii aceia s&#259;raci din Ferentari – Z&#259;br&#259;u&#355;i trebuie s&#259; r&#259;mân&#259; în Bucure&#351;ti pentru a primi o educa&#355;ie de calitate.    

  Principiile justi&#355;iei distributive sunt principii  normative destinate aloc&#259;rii bunurilor (resurselor, inclusiv resurselor educa&#355;ionale) care se g&#259;sesc în cantitate redus&#259;.   Ca discurs,   justi&#355;ia distributiv&#259;  se concentreaz&#259; asupra  caracterului acceptabil, ori „drept”,  al  (re)distribu&#355;iei  bunurilor în societate. În context social, chestiunile etice tratate în justi&#355;ia  distributiv&#259; sunt  considerate a fi  acute, grave, importante. Din cauza  aceasta,  justi&#355;ia  distributiv&#259; trebuie s&#259;  fie divulgat&#259;, popularizat&#259;, înv&#259;&#355;at&#259;.  Pe web exist&#259; deja (ne referim la anul 2006) dou&#259; genera&#355;ii  de situri unde  persoanele doritoare de cunoa&#351;tere pruden&#355;ial&#259; pot   înv&#259;&#355;a   justi&#355;ia   distributiv&#259;   prin  profile statistice, interviuri, jocuri video. Jocul interactiv chemat „Distributive Justice in America” este oferit popula&#355;iei
  din New York   prin intermediul unei instala&#355;ii electronice integrate  la Whitney Museum of Art. Vizitatorilor li se mai ofer&#259; &#351;ansa,  pentru unii din ei nesperat&#259;,  de a crea propria societate virtual&#259;,  ideal&#259; din punctul de vedere al justi&#355;iei distributive. Con&#355;inând  &#351;i mult&#259; grafic&#259;,  siturile  educa&#355;ionale din  genera&#355;ia a doua  pentru  achizi&#355;ionarea  elementelor de justi&#355;ie   distributiv&#259;  sunt  redactate în limba englez&#259;, majoritar. Exist&#259; &#351;i  fericite excep&#355;ii  de la acest exclusivism al englezei educa&#355;ionale pe web. Enumer&#259;m dou&#259;  notabile „cazuri balcanice”: situri de etic&#259;  distribu&#355;ional&#259; redactate în  limbile croat&#259; &#351;i  turc&#259;, v&#259; pute&#355;i imagina a&#351;a ceva ?  Totu&#351;i, dac&#259; dori&#355;i un limbaj facilitînd  realmente accesul Dumneavoastr&#259; la conceptele   noi,  -- se spune uneori c&#259;
 aceast&#259; „vorbire”  &#355;ine de categoria  limbajelor sacre --,  recurge&#355;i la  engleza  vorbit&#259;  de  profesorii de la Harvard University.

  Textele de justi&#355;ie  distributiv&#259; cele mai citite,  actualmente,  îl au ca autor pe  filosoful harvardian John Rawls  (1921 - 2002),   egoist  pruden&#355;ial  epitomic. Dup&#259; un stagiu ca infanterist pe frontul din Pacific, consecin&#355;ele infernului de la Hiro&#351;ima îl îndeamn&#259;  pe John Rawls  s&#259; studieze filosofia moral&#259;. John Rawls  reflect&#259; mult asupra temei, public&#259;  prea pu&#355;ine  articole &#351;tiin&#355;ifice. Scrie  lent &#351;i eficient,  în  celebrul  stil explicativ Bourbaki, marele  text  educa&#355;ional  de cunoa&#351;tere pruden&#355;ial&#259;  intitulat  ‚O teorie a drept&#259;&#355;ii’ („A Theory of Justice”, 1971). În paginile c&#259;r&#355;ii „O teorie a drept&#259;&#355;ii”,  acum  lectur&#259; obligatorie pentru înv&#259;&#355;area filosofiei morale,  John Rawls încearc&#259; s&#259;  rezolve problema justi&#355;iei distributive cu ajutorul unei versiuni personale  de Contract Social. În
 construc&#355;ia gândirist&#259; din textul „A Theory of Justice”, John Rawls se baza pe teoriile clasice ale Contractului Social, elaborate de John Locke (1632-1704), Jean Jacques Rousseau (1712-1778), &#351;i Immanuel Kant (1724–1804). “Contractul social” înseamn&#259; la  John Rawls  o cooperare con&#351;tient&#259;  între grupuri, prin negocieri pe un set de  valori  etice.

  Cursul lui John Rawls despre ‚teoria drept&#259;&#355;ii’  &#351;i  distribu&#355;ia  bog&#259;&#355;iei a  influen&#355;at  nu doar filosofia politic&#259; &#351;i moral&#259;, ci &#351;i gândirea economic&#259;. Dar discutând despre s&#259;r&#259;cie  în Ferentari  sau  în Vaslui, domnul Ion M. Ioni&#355;&#259;  nu pare animat de considera&#355;ii rawlsiene. Sintagma „justi&#355;ie distributiv&#259;” nici m&#259;car  nu a fost pronun&#355;at&#259; de ziarist în apari&#355;iile sale pe Realitatea TV, ori pe canalul  de &#351;tiri Antena 3. Totu&#351;i domnia sa  a dovedit mereu c&#259; posed&#259; capacitatea s&#259;  articuleze  conceptele într - un  nexus. Ceva  „justi&#355;ie distributiv&#259;”  exist&#259; în discursul  spontan al domnului Ion M. Ioni&#355;&#259;. Principiile justi&#355;iei distributive se extind în general pe multe dimensiuni (num&#259;r de concepte definitorii). S&#259; consider&#259;m aici numai dimensiunea egalitarian&#259; &#351;i dimensiunea
 utilitarian&#259;. Egalitarianismul  introduce dezechilibre în gestionarea  resurselor,  producînd numai în ritmuri reduse efectele benefice c&#259;utate din start. Teoriile utilitariene ale justi&#355;iei  distributive performeaz&#259; mai bine decât teoriile egalitariene, utilitarianismul   alocând resursele acolo unde ele aduc  maximizarea ‚Binelui’.  În general, persoanele  publice pronun&#355;ând  discursul în not&#259;   egalitarianist&#259;  se bazeaz&#259; pe no&#355;iuni de justi&#355;ie distributiv&#259;.  Din cauza aceasta, interpretarea pe care o propun celor pronun&#355;ate de Ion M. Ioni&#355;&#259;  la   emisiunea „3x3”  este aceea c&#259; domnia sa favorizeaz&#259; instinctiv teoriile egalitariene ale justi&#355;iei  distributive.

  Regula economic&#259; simpl&#259; ne spune c&#259;  bog&#259;&#355;ia  dintr -o  economie  nu reprezint&#259; o cantitate fix&#259;,  transmis&#259; de la o perioad&#259; la alta. Bog&#259;&#355;ia poate mereu s&#259; fie creat&#259;, aceasta a fost experien&#355;a &#355;&#259;rilor industrializate în ultimele dou&#259; secole  &#351;i jum&#259;tate. Alt&#259; regul&#259;  de  tutorial economic ne înva&#355;&#259; c&#259; veniturile &#351;i  bog&#259;&#355;ia  nu  sunt   “distribuite”. Aceasta pentru c&#259; bog&#259;&#355;ia nu este mai întâi creat&#259;, apoi distribuit&#259;. Cianotipul privind  posesia de bog&#259;&#355;ie  spune c&#259;  veniturile persoanei &#351;i bog&#259;&#355;ia sunt create, &#351;i ini&#355;ial de&#355;inute legitim, posedate legitim, chiar de c&#259;tre persoana care creeaz&#259; acea bog&#259;&#355;ie. Iar între  „crearea  de bog&#259;&#355;ie” &#351;i  „redistribuirea de bog&#259;&#355;ie” exist&#259; un conflict din punctul de vedere al
 justi&#355;iei naturale. Prin impozit&#259;rile pe care le impune  &#351;i le percepe, statul asigur&#259;  principalul mecanism prin care se realizeaz&#259; „redistribuirea de bog&#259;&#355;ie”. Cred sincer c&#259;  orice „redistribuire” de bog&#259;&#355;ie înseamn&#259;  furt camuflat, dar admit c&#259; acest conflict  între  „crearea  de bog&#259;&#355;ie”  &#351;i  „redistribuirea de bog&#259;&#355;ie”  se poate aplana  recurgînd la „reguli de contrapartid&#259;” (‚trade offs’) adecvate. În contextul  social actual se pune întrebarea :  Asigur&#259;  &#351;i respect&#259; statul român cele  mai potrivite „reguli  de contrapartid&#259;”  pentru „redistribuirea de bog&#259;&#355;ie”,  o bog&#259;&#355;ie  rezultat&#259; din impozitare ?

  Într- o  campanie oficial&#259;  de educa&#355;ie fiscal&#259; pentru elevi,
...

citiţi mai multe »

Cea mai bun&#259; justificare pentru ideea protocronist&#259;
  &#350;tim c&#259; în fa&#355;a Columnei lui Traian, z&#259;bovea  uneori papa Grigore cel Mare, rugându-se  pentru iertarea sufletului împ&#259;ratului. Al c&#259;rui sarcofag se mai p&#259;stra în soclu. Insistând pe  semnifica&#355;ia  cultural&#259; a noii  achizi&#355;ii f&#259;cute pentru imperiul roman prin cucerirea  Daciei, ultima voin&#355;&#259;,  &#351;i dorin&#355;&#259;,  a militarului Traian construie&#351;te dou&#259;  biblioteci. Marcând  pe dou&#259; laturi opuse pia&#355;eta Columnei, un locus al  c&#259;r&#355;ilor, punctul lor ombilical în lumea occidental&#259;. Cred c&#259; nu întâmpl&#259;tor, pentru primele tip&#259;rituri de excep&#355;ie sunt folosite    literele înscrise pe soclul Columnei lui Traian, care întruchipau  modelul literelor perfecte. Putem afirma c&#259; lucrarea  post-Gutenberg  a civiliza&#355;iei europene adaug&#259; valoare nou&#259; &#351;i pentru epigrafia latin&#259; din Dacia Felix a lui Traian,  virtualmente
 quintesen&#355;ial&#259;   în civiliza&#355;ia Europei, nu doar pentru civiliza&#355;ia româneasc&#259; pe o durat&#259; de care „se sparie gândul”. Cred c&#259; Marguerite Yourcenar (1903-1987) ne prejudiciaz&#259;  neinten&#355;ionat dar profund atunci când   prezint&#259; o Dacia Felix vizitat&#259; de Hadrian aproape la fel ca t&#259;râmul unei planete f&#259;r&#259; suflu vital. Citind textele  lapidare  din Dacia roman&#259;, c&#259;rturarul August Treboniu Laurian simte posedarea divin&#259;, surescitarea entuziasmului intelectual ce îl  împinge  a scrie „Tentamen Criticum in originem, derivationem et formam linguae Romanae in utraque Dacia vigentis vulgo Valachicae”. Text pe nedrept blamat de Titu Maiorescu. Scrisul românesc în liter&#259; latin&#259; din secolul XIX  demonstreaz&#259; c&#259;  a fost construit&#259;  puntea cultural&#259; peste un hiatus, punte în care „Tentamen Criticum” era poate cheia de bolt&#259;. Nu este aceasta natura unei Rena&#351;teri ?
 Iar textele latine în piatra  epigrafic&#259;  din Dacia Felix, scrise deja în litera perfect&#259; a tiparului viitor, nu constituie cea mai bun&#259; justificare pentru ideea protocronist&#259; ?
  Titus Filipas

---------------------------------
Want to start your own business? Learn how on Yahoo! Small Business.

Cea mai buna justificare pentru ideea protocronista.doc 37K Descărcaţi