> adevărul este că scrisul cu  și SUNT este mai lung (uneori la traducerea > șirurilor contează)
E un neadevăr: există fonturi monospace - în care toate literele au aceeași lungime și nu e obligatoriu ca un font să aibă lungimea lui „î" mai mică decât a lui „â". N-am știut că am ajuns în situația în care unul doi pixeli în plus în lungimea unei traduceri duce la probleme (un loc unde un astfel de argument ar putea fi valid e lumea embeded/a telefoanelor mobile cu limitări masive de spațiu de afișare și locații mici în care poate fi afișat un anumit text).
Dacă unul-doi pixeli sunt așa mult, hai să înlocuim „este" cu „e" ... are aceeași funcționalitate și economisește de măcar 10 ori mai mult spațiu decât folosirea lui „î" în locul lui „â". Hai să înlocuim „un/o" cu „1", să înlocuim ghilimelele standard românești cu cele englezești (cele englezești sunt afișate ca două apostrofuri foarte apropiate, și nu cu niște chestii care seamănă cu niște virgulițe), hai să căutăm pentru toți termenii din glosar sinonimele cele mai scurte și să le folosim pe alea.
Acum mai hardcore: hai să renunțăm la cratime ... mesajul se înțelege oricum, sunt pronunțate la fel cu și fără cratimă, ce contează?
Sper că acum îți dai seama câtă valoare are argumentul postat de tine anterior.
> și predispus greșelilor de ortografie.
Cine e predispus la astfel de greșeli nu ar trebui să traducă software. Limba română are reguli mult mai complicate și multe forme speciale care nu respectă regulile. Dacă nu poți respecta regula asta ești mai predispus să faci greșeli mai subtile.
Realizează că cei care vor folosi software tradus de tine vor avea tendința să considere corecte formele pe care e citesc în interfața programului. Pentru majoritatea celor care nu au crescut lipiți de monitor (30+ ani) calculatorul și terminologia legată de calculator e ceva hocus-pocus. Este foarte important să avem traduceri corecte din punct de vedere gramatical. Tu ești unul care traduce un program; cei care îl folosesc sunt foarte mulți. Dacă crezi că nu poți respecta astfel de reguli te sfătuiesc să nu traduci (nu cred că e cazul).
> scrierea cu Î și SÎNT simplifică lucrurile și este mai naturală, să nu mai
Îți este ție mai naturală. Eu am fost școlit pe sistemul cu „sunt" și „â". Pe mine mă enervează scrisul pe care tu îl susții - în principal din cauză că *nu-mi este natural*. Când întâlnesc o scriere cu „î" pus greșit (dpdv. al Academiei) sau cu „sînt" mă opresc din faza de înțelegere a mesajului și mă apuc să mă gândesc de ce e scris cu forma asta. Mă gândesc la data la care a fost scris textul. Îmi dau seama că e recent și îmi aduc aminte/fac presupunerea că e vorba despre un rebel/nostalgic care nu vrea să respecte regulile Academiei și trec din nou în faza în care înțeleg ce transmite textul. Prin astfel de schimbări de context trec aproape de fiecare dată când văd un astfel de text (nu neg sunt câțiva oameni respectabili în presă care folosesc această scriere - sunt irelevanți cât timp marea majoritate respectă regulile Academiei). Pentru mine, un text scris incorect este inferior unuia care respectă regulile.
> amintesc că vorbirea este mult mai rapidă! și doar trăim încă în secolul > vitezei.
Argumentul ăsta n-are nici o legătură cu folosirea lui „î" în locul lui „â". Fonemul este același, diferă doar forma sub care îl înregistrăm în scris. Cum am spus mai sus, în secolul vitezei, scrierea cu „î" mă încetinește ... prefer texte care nu-mi pun piedici de genul ăsta.
Argumentul ăsta este doar pentru „sunt" vs. „sînt" Tu spui că mai toți pronunțăm „sînt" și prin urmare ar trebui să îl scriem așa. Nu e o regulă generală. Eu și mulți din Bucovina/Basarabia/Moldova pronunțăm stâlcit litera „e" de la sfârșitul cuvintelor. Pronunția este mai rapidă cu un sunet mai scurt („i"), dar în scriere îl înregistrăm ca „e". Majorității din această regiune ne este greu să pronunțăm „e" curat ca cei din alte zone vorbitoare de limba română, dar n-ai să ne vezi la lucrare, teză, examen de capacitate, olimpiadă, bacalaureat, să-l scriem „i". Nici în texte care nu ajung să fie citite de nimeni altcineva nu stâlcim cuvintele: în scris putem mai ușor să controlăm ce în pronunție ne scapă (din câte îmi amintesc citisem pe-undeva că se folosesc zone diferite ale creierului atunci cân
Dacă te uiți puțin la felul în care scriu eu vei observa că mă feresc de „este" și-l înlocuiesc cu „e" (în multe cazuri) - e o preferință personală și nu o impun altora: nu cred că e bine să fac asta în traduceri unde pun „este" peste tot unde cred că e mai potrivit.
BRAVO! îți respect alegerea. eu nu am crescut su  și SUNT, personal nu vreau să plătesc eu pentru alegerea politică din 1993 a academiei. regulile trebuiesc făcute cu cap, eu găsesc inutil să ai două litere diferite pentru același sunet. sunt/sînt ce să zic, nu cred deloc în originea limbii române, dacă nu este latină nu o face academia azi forțînd o regulă!
dar, nu sunt un extremist, sunt un tolerant, dacă academia a decis, în ciuda opoziției lingviștilor români, să impună o astfel de regulă pentru a-și spăla imagina de colaboratori cu regimul comunist, ar fi fost de bun simț să accepte ambele variante ca valide. pledez pentru această cauză.
nu mai vorbesc că recent au găsit un paleativ la analfabetizare, niciun - nicio - niciuna se scriu legat! pînă unde se va merge cu uciderea acestei limbi?
nu cred că utilizatorii trebuie considerați oi și să le bagi pe gît, ca și academia, o normă cu care majoritatea nu sunt de acord. traducerile în general le facem pentru generațiile mai vechi (crescuți cu î și sînt), generația nouă este toată conectată la engleză!
exemplele pe care le dai tu pot deveni normă dacă sunt supuse academiei, în delirul ăsta putem merge pîmă la extrem spre a demonstra originea latină a limbii! cred că ar fi mai bine pentru academie să adopte latina ca limbă ofocoală în stat, ne-ar scuti de astfel de mesaje și pierdere de timp.
On 5 Noi, 17:03, "Lucian Adrian Grijincu" <lucian.griji...@gmail.com>
wrote:
> E un neadevăr: există fonturi monospace - în care toate literele au
> aceeași lungime și nu e obligatoriu ca un font să aibă lungimea lui
> „î" mai mică decât a lui „â". N-am știut că am ajuns în situația în
> care unul doi pixeli în plus în lungimea unei traduceri duce la
> probleme (un loc unde un astfel de argument ar putea fi valid e lumea
> embeded/a telefoanelor mobile cu limitări masive de spațiu de afișare
> și locații mici în care poate fi afișat un anumit text).
Aici vorbim de fonturile folosite în interfața softurilor, nu de cele
folosite la scrierea de cod-sursă. La un font precum Courier spațiile
ocupate de litere sînt egale, deci î ocupă la fel de mult spațiu ca â.
Însă Courier nu e folosit pentru interfața softurilor, ci e folosit de
exemplu Tahoma, unde spațiul ocupat de î este sensibil mai mic decît
cel ocupat de â. Chestia asta chiar contează în cazul textelor din
panouri neextensibile sau a textelor din meniuri cu lățime fixă, eu m-
am lovit de așa ceva în programe și nu e o situație întîlnită rar, ba
chiar meniurile și panourile extensibile par a fi excepția, nu
regula.
> Dacă unul-doi pixeli sunt așa mult, hai să înlocuim „este" cu „e" ...
Eu am folosit de multe ori "e" în loc de "este" din cauze de spațiu
insuficient.
> Realizează că cei care vor folosi software tradus de tine vor avea
> tendința să considere corecte formele pe care e citesc în interfața
> programului. Pentru majoritatea celor care nu au crescut lipiți de
> monitor (30+ ani) calculatorul și terminologia legată de calculator e
> ceva hocus-pocus. Este foarte important să avem traduceri corecte din
> punct de vedere gramatical. Tu ești unul care traduce un program; cei
> care îl folosesc sunt foarte mulți. Dacă crezi că nu poți respecta
> astfel de reguli te sfătuiesc să nu traduci (nu cred că e cazul).
Regula de a scrie cu "Î din A" și cu "sunt" este o regulă fără bază
științifică, luată contra opiniei lingviștilor. Am dat adresele unor
discuții unde nu s-a adus nici măcar un singur argument solid pentru
folosirea lui "Î din A" și "sunt", pentru că astfel de argumente nu
există. E o regulă arbitrară, adoptată din motive politice, care
îngreunează atît scrisul cît și vorbirea.
Regula de a scrie cu "Î din I" și "sînt" este CORECTĂ și EFICIENTĂ
dpdv practic. Dacă n-ar fi corectă nu ar fi folosită de lingviști și
în ziua de azi. Ca să nu mai vorbesc de ziare, cărți, reviste, situri,
etc.
> Îți este ție mai naturală. Eu am fost școlit pe sistemul cu „sunt" și
> „â". Pe mine mă enervează scrisul pe care tu îl susții - în principal
> din cauză că *nu-mi este natural*. Când întâlnesc o scriere cu „î" pus
> greșit (dpdv. al Academiei) sau cu „sînt" mă opresc din faza de
> înțelegere a mesajului și mă apuc să mă gândesc de ce e scris cu forma
> asta. Mă gândesc la data la care a fost scris textul. Îmi dau seama că
> e recent și îmi aduc aminte/fac presupunerea că e vorba despre un
> rebel/nostalgic care nu vrea să respecte regulile Academiei și trec
> din nou în faza în care înțeleg ce transmite textul. Prin astfel de
> schimbări de context trec aproape de fiecare dată când văd un astfel
> de text (nu neg sunt câțiva oameni respectabili în presă care folosesc
> această scriere - sunt irelevanți cât timp marea majoritate respectă
> regulile Academiei). Pentru mine, un text scris incorect este inferior
> unuia care respectă regulile.
Nu e vorba de rebeli sau nostalgici, e vorba de oameni raționali (de
toate vîrstele), care nu acceptă deciziile aberante luate de alții. E
vorba de oameni care acceptă o regulă doar dacă este bazată pe
argumente raționale, nu pe unele sentimentale. Și e vorba de oameni
care nu acceptă deciziile luate de nespecialiști, așa cum a fost cea
luată de Academie în 1993. Impunerea unor decizii luate de
nespecialiști a caracterizat perioada de dinainte de 1989, cînd
conducerea politică (formată din semi-analfabeți) lua decizii peste
capul oamenilor de știință. Acest lucru nu mai trebuie să fie valabil
și acum, deciziile persoanelor cu funcții de răspundere trebuie să
aibă girul specialiștilor din domeniul în care se ia decizia.
Dacă de exemplu acum se trezește Academia și spune că SO Windows e cel
mai bun și că în școli și facultăți trebuie predat numai el, ce o să
zică informaticienii români? O să accepte decizia Academiei, pentru că
a fost votată în plen cu majoritate de voturi venite de la avocați,
economiști, scriitori, medici, pictori contra celor cîtorva voturi
venite de la academicienii cu specializare în domeniul informaticii ?
Să nu mi se spună că un astfel de scenariu e imposibil, Academia e "în
pat" cu Microsoft de multă vreme, iar eu n-am auzit de nici un program
pro-Linux făcut cu sprijinul Academiei, dar relația cu MS e
binecunoscută (dovadă și votul inițial dat în problema standardizării
OOXML). Deci nu tot ce a decis sau va decide Academia trebuie acceptat
fără crîcnire.
> Argumentul ăsta este doar pentru „sunt" vs. „sînt"
> Tu spui că mai toți pronunțăm „sînt" și prin urmare ar trebui să îl
> scriem așa. Nu e o regulă generală.
Treaba cu pronunțarea "sînt" nu e generală, însă e covîrșitor
majoritară. Oricine deschide televizorul sau radioul și ascultă cîteva
ore aude de mult mai multe ori "sînt" decît "sunt" și asta de la
oameni de toate vîrstele și din toate colțurile țării. Pur și simplu
vorbirea cu "sînt" e mai ușoară, tocmai de aceea e folosită de
populație.
Eu am făcut toate traducerile cu "Î din I" și "sînt" și nu am primit
nici un reproș pînă acum, în afara unuia de la un înfierbîntat absolut
ignorant în această problemă:
S-a redeschis mereu eterna chestiune a lui â/î și sînt/sunt. I s-a
răspuns de mult, chiar înainte să se adopte în 1992, cu aplicabilitate
din 1993: a avea două semne grafice â și î pt realizările contextuale
ale aceluiași fonem (ɨ) este un nonsens. Nu lingviștii au votat
adoptarea acelor norme și lumea nu se va liniști pînă nu se va reveni
la normalitate.
nu știu de voi, dar aceste decizii politice sunt luate pentru a dezgusta poporul român de propria lui limbă.
dacă unii semidocți din păturile politice înalte nu știu să scrie corect "nici un", "nici o" etc. s-a dectretat că de acum înainte se pot scrie legat! BRAVO! ce ne mai așteaptă pe viitor? ca să demonstrăm "latinitatea" limbii vor propune să înlocuim n cu m din sunt și va ieși *sumt *ce se apropie de latinescul sumus!
> dacă unii semidocți din păturile politice înalte nu știu să scrie corect
> "nici un", "nici o" etc. s-a dectretat că de acum înainte se pot scrie
> legat! BRAVO! ce ne mai așteaptă pe viitor? ca să demonstrăm "latinitatea"
> limbii vor propune să înlocuim n cu m din sunt și va ieși *sumt *ce se
> apropie de latinescul sumus!
Problema e mai complexă și mai complicată dar, în esență, ai dreptate:
toate sînt aiurea.
Sincer nu stiu de unde a plecat toata povestea, nu gasesc threadul anterior, dar stiu din experienta de la Wikipedia romana ca aceasta problema nu are rezolvare. Oamenii de varsta mea si a lui Lucian vor spune ca e normal sunt, restul nu vor accepta nici in ruptul capului aceasta schimbare.
Ce va propun eu e rezolvarea in 2 pasi care pare sa functioneze la ro.wp: 1. Traducerile trebuie sa fie unitare - ori cu â, ori cu î 2. Nu te apuci sa schimbi o traducere doar pentru a schimba scrierea "veche" cu scrierea "noua" sau invers.
Asta inseamna practic ca decizia e luata de primul traducator: daca el decide ca nu vrea cu niciun chip sa respecte regulile academiei, va scrie * sînt* si gata.
Ar fi bineinteles preferabil ca TOATE traducerile sa foloseasca aceeasi grafie, dar impresia mea e ca orgoliile vor fi si in acest caz prea puternice. Daca ma insel, cu atat mai bine.
On 7 Noi, 16:04, Strainu <strain...@gmail.com> wrote:
> Ar fi bineinteles preferabil ca TOATE traducerile sa foloseasca aceeasi
> grafie, dar impresia mea e ca orgoliile vor fi si in acest caz prea
> puternice. Daca ma insel, cu atat mai bine.
Te înșeli, nu e vorba de orgolii, ci de a avea o limbă practică,
adaptată secolului 21 și următoarelor sau una cu parfum de epocă,
potrivită pentru secolul 20 sau anterioarele.
În plus de asta decizia din 1993 a Academiei a fost luată contra
opiniei specialiștilor (lingviștilor), folosind minciuna și
nerespectarea promisiunilor. Amănunte sînt tot în firele de discuție
de mai sus.
> On 7 Noi, 16:04, Strainu <strain...@gmail.com> wrote: > > Ar fi bineinteles preferabil ca TOATE traducerile sa foloseasca aceeasi > > grafie, dar impresia mea e ca orgoliile vor fi si in acest caz prea > > puternice. Daca ma insel, cu atat mai bine.
> Te înșeli, nu e vorba de orgolii, ci de a avea o limbă practică, > adaptată secolului 21 și următoarelor sau una cu parfum de epocă, > potrivită pentru secolul 20 sau anterioarele.
> În plus de asta decizia din 1993 a Academiei a fost luată contra > opiniei specialiștilor (lingviștilor), folosind minciuna și > nerespectarea promisiunilor. Amănunte sînt tot în firele de discuție > de mai sus.
Am citit si rascitit zeci de asemenea discutii. Pregatirea mea nu imi permite sa emit judecati de valoare asupra argumentelor, asa ca ma abtin. Insa orgoliile si obisnuinta vor avea intotdeauna un cuvant de spus in asemenea discutii.
As prefera mai degraba comentarii asupra propunerii mele decat sa reluam o discutie fara de sfarsit.
On Fri, 7 Nov 2008 16:04:38 +0200, Strainu wrote: > Oamenii de varsta mea si a lui Lucian vor spune ca e normal sunt, > restul nu vor accepta nici in ruptul capului aceasta schimbare.
Io-s așa, mai babalâc, am învățat cu î și sînt, dar n-am avut o mare problemă să trec la â și sunt. Acuma mi-e greu să scriu invers. Dar ca motiv, n-am nicio apăsare. Așa s-a decis ? Bine.
E drept că am un cui cu â, dar dintr-un cu totul alt motiv, anume că unele tastaturi au tasta \ | pusă anapoda și este mai greu de accesat (tasta \ | este cea responsabilă cu â în aranjamentul cu caracterele românești disponibile simultan). De asemenea, tot dpdv al tastaturii (de fapt al tastării), patru semne suplimentare sunt mai bine decât cinci semne suplimentare.
Dar aspectele astea nu am cu cine să le discut. Cei de la academie știu să folosească doar stiloul, cu tastaturile (și calculatoarele) se ocupă secretarele lor.
Pe scurt, susțin repsectarea regulilor oficiale, pe cât posibil. Argumente că „uite, și ăia de la Cațavencu scriu cu î și sînt” nu le consider niște mari argumente, sau nu neapărat d'aia ar trebui scris altfel.
On 7 Noi, 16:17, Strainu <strain...@gmail.com> wrote:
> Am citit si rascitit zeci de asemenea discutii. Pregatirea mea nu imi
> permite sa emit judecati de valoare asupra argumentelor, asa ca ma abtin.
> Insa orgoliile si obisnuinta vor avea intotdeauna un cuvant de spus in
> asemenea discutii.
> As prefera mai degraba comentarii asupra propunerii mele decat sa reluam o
> discutie fara de sfarsit.
Nu, n-ai citit discuții ca astea, crede-mă. Fă un mic efort și citește-
le, sînt foarte interesante. Nu e nevoie de nici o pregătire de
specialitate pentru a înțelege argumentația, totul se rezumă la
discutarea aspectului practic al folosirii limbii și mai puțin la
etimologie ori la originea cuvintelor.
Să fac un rezumat.
Limba română scrisă cu "Î din I" și "sînt" este mai practică decît cea
scrisă cu "Â" și "sunt".
Argumente:
1) Scrisul cu 4 diacritice (ĂÎȘȚ, Â fiind folosit doar la derivatele
lui "român") este mai rapid decît cel cu 5 diacritice (ĂÂÎȘȚ). În plus
de asta tasta cu  este pusă cel mai departe și nu se ajunge la ea
direct cu degetul mic, ci doar dacă se mișcă puțin mîna înspre
dreapta. Mai mult, locul fizic al tastei cu  este variabil, el putînd
fi între tastele Backspace și + (la tastaturile separate, ce au tasta
Enter ca un L oglindit mare, acoperind două rînduri) sau la dreapta
tastei ] (la calculatoarele portabile, unde Enter nu e o tastă pe două
rînduri).
2) Scrisul cu "î" peste tot elimină din start toate greșelile de
ortografie ale celor care nu cunosc regulile după care "â" este pus în
mijlocul cuvîntului și excepțiile aferente.
3) Vorbitul cu "sînt" este potrivit în toate situațiile, adică și
atunci cînd se vorbește lent, și atunci cînd se vorbește rapid.
Vorbitul cu "sunt" e potrivit pentru o vorbire mai lentă, atunci cînd
se vorbește rapid el încetinește vorbirea. Asta se poate verifica ușor
la TV. Cine se uită la știrile ProTV aude vorbindu-se cu "sunt",
pentru că se preferă o vorbire apăsată, pretențioasă. Dar cine s-a
uitat de exemplu la meciurile de săptămîna asta tot la ProTV a
observat că comentatorii folosesc numai "sînt". Asta în condițiile în
care e vorba de persoane tinere, probabil între 25 și 35 de ani, care
în plus sînt și redactori la PROSport, un ziar unde se scrie cu
"sunt". Deci aceleași persoane care folosesc "sunt" în scris, folosesc
"sînt" în vorbire, pentru că e mai ușor de rostit și se potrivește și
cu o vorbire mai rapidă, esențială pentru comentarea unui meci de
fotbal.
> Fă un mic efort și citește- > le, sînt foarte interesante. Nu e nevoie de nici o pregătire de > specialitate pentru a înțelege argumentația, totul se rezumă la > discutarea aspectului practic al folosirii limbii și mai puțin la > etimologie ori la originea cuvintelor.
Am înțeles care sunt argumentele. Ce nu înțeleg eu e următoarea treabă: de ce nu fac oamenii specializați în domeniu nimic. Unde sunt lingviștii care nu sunt deacord cu decizia asta? Marea (imensa) majoritate a polulației a adoptat noul scris și-l folosește în mod constant. Cei care au prins moda veche sunt înlocuiți în instituții/companii/școli de cei noi care nu au prins niciodată modul ăsta de scriere. Probabilitatea ca aceștia să se opună deciziei Academiei și să scrie după regulile noi este extrem de mică (de ex. până să dau de lista asta de discuții, știam doar că prin Cațavencu mai sunt vreo doi care scriu după regulile vechi - și ei au prins regulile vechi, nu sunt jurnaliști tineri). O schimbare la nivel național nu se va întâmpla decât dacă o instituție (Academia sau știu eu ce instituție o mai crea statul în viitor pentru a regulariza limba) impune un nou set de reguli. Fiți siguri că și la acea schimbare vor fi destui care vor continua să scrie după regulile actuale și își vor găsi motive.
> Să fac un rezumat.
> Limba română scrisă cu "Î din I" și "sînt" este mai practică decît cea > scrisă cu "Â" și "sunt".
> Argumente:
> 1) Scrisul cu 4 diacritice (ĂÎȘȚ, Â fiind folosit doar la derivatele > lui "român") este mai rapid decît cel cu 5 diacritice (ĂÂÎȘȚ). În plus
Ai dreptate e mai ușor să nu cauți a cincea diacritică, dar nu-i poți convinge pe utilizatori să n-o folosească. Cei care vor scrie cu diacritice le vor folosi pe toate (desigur, mai puțin cei foarte puțini care se opun deciziei din '93). Scrisul fără diacritice este și mai rapid. De ex. eu scriu și cu ghilimele corecte, crezi că nu mi-ar fi mai ușor să scriu cu cele englezești? În plus ele sunt pe taste diferite, și, colac peste pupăză, mai avem un set de ghilimele furate de la francezi: încă două taste. Să renunțăm la toate în numele vitezei.
> de asta tasta cu  este pusă cel mai departe și nu se ajunge la ea > direct cu degetul mic, ci doar dacă se mișcă puțin mîna înspre > dreapta. Mai mult, locul fizic al tastei cu  este variabil, el putînd > fi între tastele Backspace și + (la tastaturile separate, ce au tasta > Enter ca un L oglindit mare, acoperind două rînduri) sau la dreapta > tastei ] (la calculatoarele portabile, unde Enter nu e o tastă pe două > rînduri).
Eu folosesc aranjamentul de tastatură „Romanian Commabellow" am litera „â" deasupra lui „a" - mie mi-e mai greu să ajung la „î" decât la „â".
> 2) Scrisul cu "î" peste tot elimină din start toate greșelile de > ortografie ale celor care nu cunosc regulile după care "â" este pus în > mijlocul cuvîntului și excepțiile aferente.
Ai dreptate. Dar oamenii școliți pe stilul nou știu regulile. Oricum, limba noastră are destule reguli și excepții ca asta să nu fie una din cele mai importante. La urma urmei regula asta o întâlnești extrem de des în scris și o poți deduce din modul de folosire.
> 3) Vorbitul cu "sînt" este potrivit în toate situațiile, adică și > atunci cînd se vorbește lent, și atunci cînd se vorbește rapid. > Vorbitul cu "sunt" e potrivit pentru o vorbire mai lentă, atunci cînd > se vorbește rapid el încetinește vorbirea. Asta se poate verifica ușor > la TV. Cine se uită la știrile ProTV aude vorbindu-se cu "sunt", > pentru că se preferă o vorbire apăsată, pretențioasă. Dar cine s-a > uitat de exemplu la meciurile de săptămîna asta tot la ProTV a > observat că comentatorii folosesc numai "sînt". Asta în condițiile în > care e vorba de persoane tinere, probabil între 25 și 35 de ani, care > în plus sînt și redactori la PROSport, un ziar unde se scrie cu > "sunt". Deci aceleași persoane care folosesc "sunt" în scris, folosesc > "sînt" în vorbire, pentru că e mai ușor de rostit și se potrivește și > cu o vorbire mai rapidă, esențială pentru comentarea unui meci de > fotbal.
Cum am mai spus, eu pronunț „i" la sfârșitul cuvintelor care se termină în „e". În cadre mai restrânse în anumite zone se pronunță „Și fași?" (vezi reclama la Budai [0]) - dar nu se scrie aproape niciodată așa, mai puțin atunci când se vrea marcarea exactă a limbajului din diverse motive (băscălie, sau ce-o fi).
Ce nu vreți voi să admiteți e că aveți o cauză pierdută atât timp cât nimeni nu vrea să treacă la vechile reguli. Și fără sprijinul lingviștilor nu veți avea nici o șansă. Numărul celor care se opun schimbării e în scădere, numărul celor care nici măcar nu știu că au existat alte reguli e în creștere. Populația va respecta, în mare parte, regulile impuse de Academie. Scriind cu „î" și „sînt" în traducerile a câteva programe nu cred că veți obține mare lucru: unii se vor întreba de ce e tradus un program scris în 200x după regulile de dinainte de '93, unii se vor enerva să vadă traduceri greșite. Nu cred (poate mă înșel) că veți convinge atâți utilizatori să renunțe la regulile actuale pentru ca enervarea/deranjarea celor dintâi să conteze.
Să nu fiu înțeles greșit: eu nu am preferințe pentru un stil sau altul (și nici majoritatea populației), dar prefer să folosesc regulile curente cât timp nu există o mișcare destul de puternică care să susțină un alt set de reguli care să-mi pară mai bun.
Într-o oarecare măsură toate argumentele de mai sus sunt adevărate, dar degeaba: nu sunt răspunsuri la probleme majore ale utilizatorilor: sunt niște inconveniente: * cu care ne-am obișnuit - regulie în plus - sau * rezovă non-probleme: pentru unii scrisul cu diacritice este o non-problemă: sau nu scriu cu diacritice sau scriu cu diacritice și scriu corect - cei care scriu cu diacritice și scriu după alte reguli sunt prea puțini.
Cât timp nu sunteți mulți sau în poziții care să influențeze sau să ia o decizie în problema asta nu aveți nici o șansă de câștig, dar aveți destule șanse să iritați pe cei care respectă regulile (prin poziția de traducători).
Eu simpatizez într-o oarecare măsură cu voi: de când am aflat de diacriticele cu virguliță dedesubt am început să scriu corect. Sunt asistent la Facultatea de Automatică și Calculatoare din Politehnica din București. Am primit multe mailuri de la studenți utilizatori de Windows pre-Vista fără Expanssion Pack-ul care aduce suportul pentru diacritice în care se plângeau că nu înțeleg nimic din ce scriu eu. Le-am indicat soluții și documentație pentru problema lor (secarica.ro), dar nu am cedat majorității care greșește.
Problema aici e că majoritatea respectă regulile și regulile sunt contestate de o minoritate.
On 7 Noi, 18:00, "Lucian Adrian Grijincu" <lucian.griji...@gmail.com>
wrote:
> Am înțeles care sunt argumentele. Ce nu înțeleg eu e următoarea
> treabă: de ce nu fac oamenii specializați în domeniu nimic. Unde sunt
> lingviștii care nu sunt deacord cu decizia asta?
Lingviștii nu au puterea de a impune o schimbare, pentru că schimbarea
este votată de plenul Academiei, unde nu au fost niciodată mai mult de
2-3 lingviști. Pe de altă parte lingviștii care sînt acum în Academie
(Marius Sala, de exemplu) nu vor să renunțe le decizia din 1993 de
rușinea Academiei, pentru că s-ar dovedi că s-a făcut o greșeală în
1993 și instituția și-ar pierde prestanța (ca și cum ar mai avea vreo
influență în ziua de azi).
Unul din lingviștii care nu e de acord cu decizia din 1993 este
Dumitru Irimia, profesor universitar la Universitatea Al.I.Cuza din
Iași. Manualul de gramatică (republicat și în 2008) este scris conform
convingerilor sale.
> Marea (imensa) majoritate a polulației a adoptat noul scris și-l
> folosește în mod constant. Cei care au prins moda veche sunt înlocuiți
> în instituții/companii/școli de cei noi care nu au prins niciodată
> modul ăsta de scriere. Probabilitatea ca aceștia să se opună deciziei
> Academiei și să scrie după regulile noi este extrem de mică (de ex.
> până să dau de lista asta de discuții, știam doar că prin Cațavencu
> mai sunt vreo doi care scriu după regulile vechi - și ei au prins
> regulile vechi, nu sunt jurnaliști tineri).
Majoritatea celor care folosesc scrisul de tip 1993 o fac fără
diacritice și cu greșeli de ortografie. Scrisul cu "Î din I" ajută în
procesul de trecere la scrisul cu diacritice și chiar și după aceea,
fiind folosite în plus doar 4 taste față de scrisul cu alfabetul
englezesc.
Sînt și jurnaliști tineri care scriu cu "Î din I" și "sînt". Ai un
exemplu la: http://subiectiv.ro
În mod sigur sînt destui și la GSP, la 7Plus, la Ziarul de Iași, etc.
> O schimbare la nivel național nu se va întâmpla decât dacă o
> instituție (Academia sau știu eu ce instituție o mai crea statul în
> viitor pentru a regulariza limba) impune un nou set de reguli.
> Fiți siguri că și la acea schimbare vor fi destui care vor continua să
> scrie după regulile actuale și își vor găsi motive.
O schimbare se poate face și fără ajutorul Academiei. Cu cît mai mulți
vor începe să scrie cu diacritice, cu atît va crește curentul celor
care susțin abandonarea lui  în mijlocul cuvintelor. Numărul celor
care vor continua să scrie cu  va fi mic, tocmai pentru că este mai
puțin eficient decît celălalt tip de ortografie.
> Ai dreptate e mai ușor să nu cauți a cincea diacritică, dar nu-i poți
> convinge pe utilizatori să n-o folosească. Cei care vor scrie cu
> diacritice le vor folosi pe toate (desigur, mai puțin cei foarte
> puțini care se opun deciziei din '93).
Asta e mai ușor de zis decît de susținut practic atunci cînd există o
alternativă ce permite scrisul mai ușor și mai rapid. Cine n-ar vrea
să folosească doar 4 taste în loc de 5 față de cum se învățase deja?
Mai ales că a cincea tastă e cînd într-un loc, cînd într-altul, în
funcție de tastatură.
> Scrisul fără diacritice este și mai rapid. De ex. eu scriu și cu
> ghilimele corecte, crezi că nu mi-ar fi mai ușor să scriu cu cele
> englezești? În plus ele sunt pe taste diferite, și, colac peste
> pupăză, mai avem un set de ghilimele furate de la francezi: încă două
> taste. Să renunțăm la toate în numele vitezei.
Nu se pune problema să fie cineva convins să nu folosească Â, această
tastă trebuie folosită în cuvîntul "român" și derivatele sale. Scrisul
fără diacritice este cel mai rapid, dar este incorect și duce la
apariția confuziilor de sens și la un efort de citire mai mare în
special pentru textele mari. Viteza este importantă în ziua de azi,
dacă cineva reușește să scrie un document în 120 de minute cu "Î din
I" și în 110 minute cu  e un cîștig important, pentru că acele 10
minute pot fi folosite pentru relaxare. De fapt orice timp cîștigat,
oricît de mic, este un cîștig pentru mîini, care depun mai puțin
efort.
> Eu folosesc aranjamentul de tastatură „Romanian Commabellow" am litera
> „â" deasupra lui „a" - mie mi-e mai greu să ajung la „î" decât la „â".
Acesta e aranjamentul folosit de programatori, cu diacriticele pe
nivelul 2 (Ă = AltGr+A, etc.). Majoritatea populației preferă
diacriticele pe nivelul 1, așa cum au fost puse de Microsoft în
aranjamentul de tastatură Standard folosit cu SO Windows. În acest fel
efortul de scriere în română e mai mic. Programatorii scriu mult în
engleză, pentru că limbajele de programare sînt în această limbă.
Utilizatorii obișnuiți scriu în proporție de 99% din timp în română.
> Ai dreptate. Dar oamenii școliți pe stilul nou știu regulile. Oricum,
> limba noastră are destule reguli și excepții ca asta să nu fie una din
> cele mai importante. La urma urmei regula asta o întâlnești extrem de
> des în scris și o poți deduce din modul de folosire.
Ba din contră, mulți oameni nu știu regulile din 1993, indiferent cînd
au fost școliți. Sînt de ajuns cîteva căutări pe internet pentru a
vedea o groază de greșeli.
Un exemplu e "hotărî" care e scris de unii în mod greșit "hotărâ",
deoarece ei sînt obișnuiți cu "hotărâre" și nu știu că la sfîrșitul
cuvintelor se folosește numai Î. De altfel ei procedează logic, ce
este ilogic este decizia artistică/arbitrară din 1993 de a pune Î la
începutul și sfîrșitul cuvintelor, iar  la mijlocul lor. E vorba doar
de ceva estetic, nu există nici o motivație logică în asta.
Un alt exemplu sînt cuvintele compuse ("reîncepe, reîntoarce, reînvia,
etc."), la care mulți folosesc  în interior. Cei care fac greșeala
gîndesc logic, pentru că regula este de a folosi  în interiorul
cuvintelor. Pur și simplu excepția în privința cuvintelor compuse
complică lucrurile din punctul lor de vedere. Faptul că lumea citește
texte texte scrise conform deciziei din 1993 nu înseamnă că și deduce
regula + excepțiile folosite. După cum se vede există tendința de a
folosi un singur semn pentru sunetul Î. Cred că este evident că în
această situație semnul Î este cel potrivit.
> Ce nu vreți voi să admiteți e că aveți o cauză pierdută atât timp cât
> nimeni nu vrea să treacă la vechile reguli. Și fără sprijinul
> lingviștilor nu veți avea nici o șansă.
> Numărul celor care se opun schimbării e în scădere, numărul celor care
> nici măcar nu știu că au existat alte reguli e în creștere. Populația
> va respecta, în mare parte, regulile impuse de Academie.
> Scriind cu „î" și „sînt" în traducerile a câteva programe nu cred că
> veți obține mare lucru: unii se vor întreba de ce e tradus un program
> scris în 200x după regulile de dinainte de '93, unii se vor enerva să
> vadă traduceri greșite. Nu cred (poate mă înșel) că veți convinge
> atâți utilizatori să renunțe la regulile actuale pentru ca
> enervarea/deranjarea celor dintâi să conteze.
Toată lumea ar vrea să treacă la regulile de scriere cu "Î din I" și
"sînt". Toți elevii doresc să scape de coșmarul greșelilor de
ortografie care le scad nota la română și la alte discipline unde se
pune accent pe scrierea corectă în română. Orice măsură care îi aduce
mai aproape de acest lucru va fi primită cu urale.
Lingviștii vor oferi tot sprijinul posibil. O parte din ei scriu cu "Î
di I" și "sînt" și nu au încetat niciodată să o facă, chiar dacă au
fost coautori la DEX/DOOM/Gramatica Academiei.
Nu am primit nici un reproș cu privire la faptul că traducerile făcute
de mine sînt scrise fără respectarea deciziei aberante din 1993. Iar
aceste traduceri sînt folosite de multe persoane, de toate vîrstele.
Cu alte cuvinte nu este nimeni enervat sau iritat.
> Să nu fiu înțeles greșit: eu nu am preferințe pentru un stil sau altul
> (și nici majoritatea populației), dar prefer să folosesc regulile
> curente cât timp nu există o mișcare destul de puternică care să
> susțină un alt set de reguli care să-mi pară mai bun.
> Într-o oarecare măsură toate argumentele de mai sus sunt adevărate,
> dar degeaba: nu sunt răspunsuri la probleme majore ale utilizatorilor:
> sunt niște inconveniente:
> * cu care ne-am obișnuit - regulie în plus - sau
> * rezovă non-probleme: pentru unii scrisul cu diacritice este o
> non-problemă: sau nu scriu cu diacritice sau scriu cu diacritice și
> scriu corect - cei care scriu cu diacritice și scriu după alte reguli
> sunt prea puțini.
> Cât timp nu sunteți mulți sau în poziții care să influențeze sau să ia
> o decizie în problema asta nu aveți nici o șansă de câștig, dar aveți
> destule șanse să iritați pe cei care respectă regulile (prin poziția
> de traducători).
Unii preferă să susțină mișcări pentru că au înțeles argumentele și le
socotesc corecte și benefice, indiferent de numărul inițial de
susținători. Dacă ar fi fost să fie luat în calcul numărul inițial de
susținători mișcarea pentru softurile libere [free software] nu s-ar
fi impus niciodată. Și-a găsit totuși locul pe scena sistemelor de
operare și a programelor de calculator, pentru că au fost persoane
hotărîte care au crezut în ea și
...
On Fri, 7 Nov 2008 09:20:05 -0800 (PST), muntealb wrote: > O schimbare se poate face și fără ajutorul Academiei.
O schimbare fără ajutorul academiei ar putea însemna, de exemplu, și renunțarea la diactitice. Oricum asta este tendința independent de voința noastră, mai ales la tineret, adică cei care poimâine vor dicta noile reguli.
Ce spui tu sună a chestia aia cu ai grijă ce îți dorești că s-ar putea să ți se întâmple.
On 7 Noi, 21:45, Cristian Secară <or...@secarica.ro> wrote:
> O schimbare fără ajutorul academiei ar putea însemna, de exemplu, și
> renunțarea la diactitice. Oricum asta este tendința independent de
> voința noastră, mai ales la tineret, adică cei care poimâine vor dicta
> noile reguli.
Limba română nu poate exista fără diacritice, decît dacă ele sînt
înlocuite cu combinații de litere pe modelul francez (Ș= CH) sau
englez (Ș = SH). Dar cum româna se citește cum se scrie, această
schimbare e imposibilă. Româna nu poate fi învățată fără diacritice,
faptul că acum se scrie fără ele e posibil doar pentru că aceia care
scriu așa știu cuvintele și pun diacriticele în minte.
Pe de altă parte literele românești cu diacritice sînt complet
diferite ca pronunție de cele fără diacritice (a se compara T cu Ț,
etc.), spre deosebire de franceză unde diacriticele sînt litere cu
accente, deci se pronunță ca literele respective (cu excepția lui C-
sedilă, care se pronunță S) cu o diferență de tonalitate în funcție de
accentul folosit (grav, ascuțit sau circumflex).
Cine vrea să citească păreri recente despre diacritice o poate face pe
firul de pe forumul Softpedia, unde au început să apară problemele
cauzate de Ș/Ț-virgulă, ceea ce arată că diacriticele încep să fie din
ce în ce mai mult folosite:
Din ce am văzut eu pe forumuri și bloguri scrisul cu diacritice e în
creștere accentuată, nicidecum în scădere.
> Ce spui tu sună a chestia aia cu ai grijă ce îți dorești că s-ar putea
> să ți se întâmple.
Situația cu diacriticele e complet diferită de cea a deciziei din
1993.
Sunetul Î este reprezentat acum de două litere diferite, Î și Â. Prin
renunțarea la  nu se pierde nimic, rămîne Î, care-și face treaba
perfect. La fel e și cazul lui "sunt", înlocuirea lui cu "sînt" nu va
face altceva decît să elimine starea duală existentă acum, adică
scrisul cu "sunt" și pronunțarea ca "sînt".
Nu se poate renunța la diacritice pentru că atunci ar însemna ca o
singură literă să reprezinte 2 sunete diferite, de ex. I va trebui să
reprezinte sunetele I și Î, ceea ce e absurd, pentru că nu va putea fi
alcătuită niciodată o regulă după care să se citească I în anumite
situații și Î în altele. Nu mai vorbesc de chestiile ridicole, de
genul ii în loc de îi. Deci diacriticele nu sînt deloc în pericol acum
și de fapt n-au fost niciodată.
> On 7 Noi, 21:45, Cristian Secară <or...@secarica.ro> wrote: > > O schimbare fără ajutorul academiei ar putea însemna, de exemplu, și > > renunțarea la diactitice. Oricum asta este tendința independent de > > voința noastră, mai ales la tineret, adică cei care poimâine vor dicta > > noile reguli.
> Limba română nu poate exista fără diacritice, decît dacă ele sînt > înlocuite cu combinații de litere pe modelul francez (Ș= CH) sau > englez (Ș = SH). Dar cum româna se citește cum se scrie, această > schimbare e imposibilă. Româna nu poate fi învățată fără diacritice, > faptul că acum se scrie fără ele e posibil doar pentru că aceia care > scriu așa știu cuvintele și pun diacriticele în minte.
Imposibil nu e nimic pe lumea asta. Se pare ca uitati, sau ignorati cu buna stiinta, faptul ca limba e facuta de utilizatori. Doar pentru ca momentan romana se citeste cum se scrie pentru majoritate covarsitoare a utilizatorilor, nu inseamna ca lucrurile vor ramane asa pe termen lung. Cat despre invatatul fara diacritice, va invit sa ascultati niscai expați vorbind (seful de la Orange parca vorbea asa) si va veti da seama ca limba romana se poate invata bine mersi si asa.
On 7 Noi, 23:03, Strainu <strain...@gmail.com> wrote:
> Imposibil nu e nimic pe lumea asta. Se pare ca uitati, sau ignorati cu buna
> stiinta, faptul ca limba e facuta de utilizatori. Doar pentru ca momentan
> romana se citeste cum se scrie pentru majoritate covarsitoare a
> utilizatorilor, nu inseamna ca lucrurile vor ramane asa pe termen lung. Cat
> despre invatatul fara diacritice, va invit sa ascultati niscai expați
> vorbind (seful de la Orange parca vorbea asa) si va veti da seama ca limba
> romana se poate invata bine mersi si asa.
Ba da, există și o groază de lucruri imposibile, a afirma contrariul
este cel puțin hazardat. Iar limba nu e făcută de utilizatori decît în
anumite limite, contribuția populară fiind mai importantă în ce
privește vocabularul folosit curent. În nici un caz utilizatorii nu
fac regulile gramaticale.
Nu, nu se poate învăța româna fără diacritice, asta este ceva foarte
clar, aș dori să vină cineva să-mi demonstreze cu argumente
contrariul. În primul rînd că diacriticele se rostesc cu voce tare în
procesul învățării, ele sînt litere cu același statut cu literele fără
diacritice pentru că au o contribuție egală cu acestea în formarea
cuvintelor. Nu se poate învăța o limbă lăsînd pe dinafară anumite
litere din alfabetul limbii respective.
Diacriticele nu au fost niciodată absente din română, chiar și atunci
cînd nu au fost scrise de majoritatea utilizatorilor de calculatoare.
Însă în tot acest timp ele au fost prezente în cărți, ziare,
subtitrări de la TV., etc. Un străin are probleme în a pronunța
diacriticele pînă cînd i se explică sunetul respectiv și reușește să-l
asocieze cu litera în cauză. Francezii nu au probleme cu pronunțarea
lui Ș și Ț, ei au aceste sunete și în limba lor (chemin, tzar, etc.).
Cu Ă și Î ar fi niște probleme, deși au și cuvinte cu aceste sunete.
Englezii pronunță perfect Ă,Î, Ș și Ț, au cuvinte cu aceste sunete. A-
l pune pe un străin să învețe româna fără diacritice e imposibil, iar
a-l forța să practice româna în acest fel este sadism de-a dreptul.
Se poate. Apar ambiguități, dar acestea deja există: de ex. „mare" - adj și „mare" - subst. Apar chestii hilare gen: „țâță" = „tata", dar asta e. Eu cât am învățăt franceză n-am pus un accent sau o sedilă calumea. Și prin generală știam destul de bine. Nici nu știam când trebuie pronunțate în mod special, nici nu le pronunțăm cum trebuia. Sunt sigur că un astfel de om se poate înțelege cu un francez, sau cu alt străin vorbitor de franceză (de ex. am ghidat străini cu franceza mea de baltă și, cel puțin cred, ei au înțeles). Nu cred că este posibil să se elimine din vorbire accentele, dar acestea pot să dispară din scris. În acel moment ne îndepărtăm de la scrierea (aproximativ) fonetică ... nu am fi prima limbă care ar face așa ceva ...
> Diacriticele nu au fost niciodată absente din română, chiar și atunci
Au fost o perioadă de timp absente: înainte de introducerea lor - pentru a marca explicit diferența față de alte foneme.
On 7 Noi, 23:40, "Lucian Adrian Grijincu" <lucian.griji...@gmail.com>
wrote:
> Se poate. Apar ambiguități, dar acestea deja există: de ex. „mare" -
> adj și „mare" - subst.
> Apar chestii hilare gen: „țâță" = „tata", dar asta e.
> Eu cât am învățăt franceză n-am pus un accent sau o sedilă calumea. Și
> prin generală știam destul de bine. Nici nu știam când trebuie
> pronunțate în mod special, nici nu le pronunțăm cum trebuia. Sunt
> sigur că un astfel de om se poate înțelege cu un francez, sau cu alt
> străin vorbitor de franceză (de ex. am ghidat străini cu franceza mea
> de baltă și, cel puțin cred, ei au înțeles). Nu cred că este posibil
> să se elimine din vorbire accentele, dar acestea pot să dispară din
> scris. În acel moment ne îndepărtăm de la scrierea (aproximativ)
> fonetică ... nu am fi prima limbă care ar face așa ceva ...
Literele cu diacritice din limba română nu sînt litere cu accente ca
în franceză. Ele sînt litere în toată regula, prezente în alfabetul
limbii române. Un E din franceză cu accent grav sau ascuțit rămîne un
E la urma urmei. Dar în română un S cu virgulă dedesubt nu mai este un
S, ci un Ș, o literă complet diferită ca pronunție.
Frnaceza fără accente e mult mai inteligibilă decît româna fără
diacritice, tocmai pentru că e vorba de accente, deci de tonalități,
nu de pronunțare diferită ca în cazul românei.
> Au fost o perioadă de timp absente: înainte de introducerea lor -
> pentru a marca explicit diferența față de alte foneme.
N-au fost niciodată absente nici în vorbire și nici în scris.
Alfabetul chirilic, cel cu care a fost scrisă româna inițial, are
litere separate pentru Ă, Î, Ș, Ț. Cînd s-a făcut trecerea la
alfabetul latin au apărut și literele cu diacritice. Deci nu a existat
nici o perioadă în care româna să fi fost fără litere pentru sunetele
Ă,Î,Ș,Ț.
On Fri,07.Nov.08, 23:40:45, Lucian Adrian Grijincu wrote:
> 2008/11/7 muntealb <munte...@gmail.com> > > Nu, nu se poate învăța româna fără diacritice, > Se poate. Apar ambiguități, dar acestea deja există: de ex. „mare" - > adj și „mare" - subst. > Apar chestii hilare gen: „țâță" = „tata", dar asta e.
Ce ziceți să inventăm un slogan/moto/... pentru grupul Diacritice care să se folosească de o asemenea confuzie hilară? Ar putea fi folosit și ca argument pentru cei care insistă că se poate fără diacritice.
Salutări, Andrei -- If you can't explain it simply, you don't understand it well enough. (Albert Einstein)
> Te înșeli, nu e vorba de orgolii, ci de a avea o limbă practică,
> adaptată secolului 21 și următoarelor sau una cu parfum de epocă,
> potrivită pentru secolul 20 sau anterioarele.
> În plus de asta decizia din 1993 a Academiei a fost luată contra
> opiniei specialiștilor (lingviștilor), folosind minciuna și
> nerespectarea promisiunilor. Amănunte sînt tot în firele de discuție
> de mai sus.
Deși sînt împotriva deciziei Academiei din 1992, cu aplicare din 1993,
totdeauna am folosit în localizări normele actuale, pt a nu crea
confuzii. Se poate și cu normele ante 1993, în măsura în care asta
ajută.
Nu am niciun dubiu că, într-o bună zi, se va face și o discuție
serioasă privind normele ortografice ale limbii române. Indiferent cum
se va finaliza, este cert că niciun om cu scaun minimal la cap nu va
propune două semne grafice pt același fonem, este unicat european/
mondial treaba asta, iar cînd au apărut dublete de acest fel, normele
ortografice, la un moment dat, le-a simplificat (spaniola, de ex.,
unde j și x se citeau la fel, deci a căzut x). De aceea și normele din
1953 au eliminat â. Sigur, contextul era politic (revoluția politică
trebuie urmată de revoluție culturală, Stalin încă trăia), dar
fundamentarea teoretică este valabilă și azi, mai ales că s-a folosit
și anterior de unii autori, fără să fie aprobată de Academie.
Dacă se va crea un curent de opinie în tînăra generație, se vor
organiza și discuții. Așa era vorba să fie și în 1992, numai că
decidenții și-au dat seama că, la discuții, reintroducerea lui â nu ar
fi avut nicio șansă. De ce au insistat atâta pt acest â este o enigmă
pt mine. Cred că era o diversiune, să aibă intelectualii ce discuta,
să uite de mineriade.
Și acuma ar merge o diversiune din asta, mai uităm de criza mondială.
În data de 8 noiembrie 2008 10:55, Andrei Popescu <andreimpope...@gmail.com>a scris:
> On Fri,07.Nov.08, 23:40:45, Lucian Adrian Grijincu wrote: > > 2008/11/7 muntealb <munte...@gmail.com> > > > Nu, nu se poate învăța româna fără diacritice, > > Se poate. Apar ambiguități, dar acestea deja există: de ex. „mare" - > > adj și „mare" - subst. > > Apar chestii hilare gen: „țâță" = „tata", dar asta e.
> Ce ziceți să inventăm un slogan/moto/... pentru grupul Diacritice care > să se folosească de o asemenea confuzie hilară? Ar putea fi folosit și > ca argument pentru cei care insistă că se poate fără diacritice.
> Asta e ca și „Pe un pat sunt doua paturi" vs „Pe un pat sunt două
> Ce ziceți să inventăm un slogan/moto/... pentru grupul Diacritice care
> să se folosească de o asemenea confuzie hilară? Ar putea fi folosit și
> ca argument pentru cei care insistă că se poate fără diacritice.
Îmi aduc aminte că odată, într-o bună zi, cînd troleibuzul s-a oprit
în stația LEVANTICA (tocmai se schimbase inscripția), am avut un șoc,
nu știam ce naiba stație e aia. Era Levănțica, desigur, dar – în prima
clipă – nu-mi dădeam seama ce D-zeu are stația aia cu Levantul.
Str. Batiștei e mereu Str. Batistei etc. etc.
În data de 8 noiembrie 2008 11:38, Cattus Thraex <sorin.pal...@gmail.com> a scris:
> > Ce ziceți să inventăm un slogan/moto/... pentru grupul Diacritice care > > să se folosească de o asemenea confuzie hilară? Ar putea fi folosit și > > ca argument pentru cei care insistă că se poate fără diacritice. > Îmi aduc aminte că odată, într-o bună zi, cînd troleibuzul s-a oprit > în stația LEVANTICA (tocmai se schimbase inscripția), am avut un șoc, > nu știam ce naiba stație e aia. Era Levănțica, desigur, dar – în prima > clipă – nu-mi dădeam seama ce D-zeu are stația aia cu Levantul. > Str. Batiștei e mereu Str. Batistei etc. etc.
E mai nasol cu numele, nici acum nu știu sigur cum îi cheamă pe unii slujitori ai statului: Eugen Nicola(ă)escu, Doru T(Ț)ulus(ș), etc.
În data de 7 noiembrie 2008 22:19, muntealb <munte...@gmail.com> a scris:
> On 7 Noi, 21:45, Cristian Secară <or...@secarica.ro> wrote: > > O schimbare fără ajutorul academiei ar putea însemna, de exemplu, și > > renunțarea la diactitice. Oricum asta este tendința independent de > > voința noastră, mai ales la tineret, adică cei care poimâine vor dicta > > noile reguli.
> Limba română nu poate exista fără diacritice, decît dacă ele sînt > înlocuite cu combinații de litere pe modelul francez (Ș= CH) sau > englez (Ș = SH). Dar cum româna se citește cum se scrie, această > schimbare e imposibilă.
Ei aș ... atunci cum explici diferența de pronunție dintre „carte" și „ceai" ? Sunt totuși câteva reguli artificiale vechi, fără să mă leg de cuvinte ca „feedback" din dex.
|
